Nici nu-mi vine să cred că a mai trecut o săptămână. Prima din cel de al doilea semestru școlar.
Și cum lunea nici iarba nu crește, sinceră să fiu mă întrebam ce i-ar putea interesa pe elevi sau pe părinții acestora într-o astfel de zi, în care ar mai fi fost rost de dormit măcar 3 ore, iar cheful – indiferent pentru ce – e aproape inexistent. Păi mie, sincer, mi-ar fi utilă o doză de optimism cu care să mă încarc pentru următoarea perioadă… Până la vacanța de Paște. Și de unde să iau optimismul?
Chiar așa!… V-ați întrebat vreodată care sunt sursele dumneavoastră de optimism? Pentru că dacă reușiți să le identificați, ar trebui să puteți trece cu mai multă ușurință peste astfel de zile în care v-ați dori cu disperare măcar încă o zi de weekend.
M-am întrebat care sunt sursele mele.Prima și cea mai importantă e familia. Mă topesc după privirea copilului meu întrebându-mă sau întrebându-i pe cei pe care-i întâlnește într-o zi ,,Ce-ai mai făcut azi?”. Îmi dă optimism. Căci nu știu cât de interesat e de numărul caietelor verificate, de lecțiile predate, de toate cele făcute de mine sau de persoanele pe care le întâlnește, dar punând doar această întrebare îmi dă speranța că va fi unul dintre cei cărora le pasă și le va păsa.
A doua sursă de optimism e locul în care muncesc. Mai exact spus, micii pe care îi întâlnesc zilnic acolo. Pentru că trebuie să recunosc că sunt printre privilegiații care au parte în fiecare zi de serviciu de cel puțin o duzină de zâmbete sincere și toate pentru mine, când intru în sala de clasă.
Și ca să fiu sinceră până la capăt… și ciocolata. Dacă e albă și cu alune de pădure, e sursă garantată de optimism. Și recunosc că nu mă opresc până nu-mi servesc complet doza dulce.
Probabil că mai sunt multe alte surse de optimism în existența mea. Dar acestea au fost primele care mi-au venit în minte, motiv suficient să-mi dispară proasta dispoziție de mai devreme și să plec spre o nouă săptămână de muncă optimistă. Căci în drumul spre școală voi fredona ultima melodie de la radio auzită la ieșirea din casă, voi intra în primul chioșc ce-mi iese în cale să-mi achiziționez tableta dulce și nu pot decât să sper să am parte de cât mai multe zâmbete și la școală.
Ei… Care sunt sursele dumneavoastră de optimism? Inevitabil v-au venit în minte, ascultându-mi mie lista. Și dacă vă puteți alimenta așa cum o voi face eu, măcar din una din surse, porniți cu dreptul o nouă săptămână. Cu zâmbetul pe buze și cu credința că în curând va veni și următoarea vacanță. Și n-ar fi rău la toate sursele de optimism, să adăugați și o doză mică de educație!
Leave a Reply