La Editura “Tipomoldova” din Iași a apărut o nouă și tulburătoare carte semnată de scriitoarea Angela Furtună: “Elegii din infern”. Volumul reunește două secțiuni, scrise în tonalitatea hibridă psalmică, de jale și bocet românesc, de cantată și de elegie antică funebră.
“Elegiile de la Stalingrad” sunt dedicate jertfei poporului român sacrificat de dictatori în Est, aducând omagiu eroului român necunoscut căzut în infernul de la Stalingrad, fiind scrise în memoria eroului sergent Ion Furtună și a eroului sergent Gheorghe Furtună.
“Elegiile Estului sălbatic” sunt dedicate martiriului femeilor românce jertfite de dictatorul Ceaușescu în genocidul politicii de eugenie din anii 1966-1989 (legiferat de Decretul criminal Nr. 770 din 1 octombrie 1966).
Într-o epocă ce excelează în crâncene bătălii pentru putere și pentru deromânizarea României, ștergerea amintirilor, a istoriei și a identității culturale a devenit exercițiul principal de nivelare a generațiilor amnezice.
Literatura, teatrul, filmul și jurnalismul cultural de calitate pot recupera spiritul etic prin calitatea estetică a operelor majore.
Volumul poate fi comandat și online la Editura “Tipomoldova”.
Fragment:
Elegia XXXIII de la Stalingrad
ce fel de mort am fost atunci când am murit și pentru voi?
ce fel de mort am fost atunci când am greșit și pentru voi?
ce fel de mort am fost atunci când am înviat și pentru voi?
ce fel de mort am fost atunci când v-am cerut iertare
pentru că nu v-am lăsat să visați mai departe,
atât de vii și de adormiți?
căci viața este făcută ca să privim lumea
iar moartea este făcută ca să vorbim cu Dumnezeu
despre adevăr și despre destin
încep să înţeleg tot mai bine că
partea cea mai frumoasă din mine
e miezul din poveștile morților mei de la Stalingrad
citite cu voce mică
de unchiul Ion și de evanghelistul Ioan
cu puţin timp înainte de a se preschimba în litere
rostogolind uşor
cerul rusesc
peste carnea sfințită
mă gândesc că e bine să nu ai alt mormânt
decât mintea în care se adună
poveștile celor sacrificați
în locul tău –
unii copii au învăţat să citească pe cărţi colorate
eu pe scrisori îmbibate în scuipatul rece
al eroului necunoscut
abia acum deslușesc rostul nașterii mele
în captivitatea istoriei :
doar luminișul
virgin al vieţii netrăite
începe atunci când poporul tău
își poartă poeții pe brațe deasupra capetelor
ca pe niște trofee de război–
căci dacă n-ai trecut încă prin moarte,
să treci precum soldații,
cu ochii deschiși și inima neprihănită,
prin infern
Leave a Reply