Zilele trecute vorbeam la telefon cu un vechi prieten, ce-mi povestea tristețea legat de felul în care bunele lui intenții sunt uneori înțelese anapoda de către ceilalți. Tristețe pentru că ,,ceilalți” sunt oameni pe care credea că îi cunoaște suficient încât să le anticipeze reacțiile și felul de a judeca lucrurile.
Mă gândesc că se întâmplă multora dintre noi să fim dezamăgiți. Privim spre același lucru alături de oameni despre care credem că gândesc asemănător nouă și ne dăm seama că, de fapt, îl văd atât de diferit. Și ne e greu să înțelegem motivul. Pentru că zicem că am ales să ne înconjurăm din mulțimea oamenilor, de aceia care ne sunt asemănători în felul de a vedea lucrurile. Sau pe aceia dispuși la comunicare pentru a clarifica diferențele majore de percepție, atunci când apar.
Eu una încerc în astfel de situații să simplific lucrurile. Tocmai pentru că îmi zic că timpul e atât de puțin, încât nu are rost să-l risipesc cu supărări venite din diferența de percepție. Și zic să simplificăm și împreună astăzi lucrurile!
Că oamenii sunt diferiți este o certitudine. Că au valori diferite este și asta o realitate. Că pot privi lucrurile din poziții diametral opuse, se întâmplă și asta. Dar dacă e greu să înțelegi oameni ce par a-ți fi asemănători, cu valori aporape congruente și poziționați în prejma ta, îți propun un exercițiu simplu de imaginație: să presupunem că ar putea exista în lumea asta mare doi oameni identici, drept pentru care gândurile și acțiunile ar trebui să le fie identice… și astfel nu e rost de supărări. Le arătăm un lucru și-i punem să privească spre el. Ca să fim siguri că privesc în aceeași direcție îi așezăm umăr lângă umăr. Dacă nu, îl așezăm pe unul în brațele celuilalt. Și îi lăsăm să privească… Ei bine, chiar și în această situație utopică, viziunile tot vor fi diferite. Pentru că umăr lângă umăr fiind, însemnă că unul privește mai din stânga în timp ce celălalt mai dinspre dreapta, iar unul în brațele altuia fiind, unul va privi mai de aproape, în timp ce celălalt va fi cu câțiva centimetri mai în spate.
Deci dragilor, diferențele de percepție asupra unui lucru, când vine vorba de mai mult de un om, sunt inevitabile. Și e pierdere de timp să te întrebi de ce. E ca în științele exacte. O mică deviere de la direcție, contează. Fără să mai luăm în calcul cât de diferiți suntem. Și, până la urmă, aici e farmecul! Ar fi totul atât de monoton dacă am gândi la fel… Drept urmare, e mai mult rost în a înțelege de unde vin diferențele, decât în a ne supăra că ele există. De ajutor în înțelegere poate fi și doza de educație.
Leave a Reply