În cazul în care ați uitat, vă reamintesc că la început de octombrie este o zi în care se sărbătorește educația. Cea făcută la școală, de către profesori. Educația formală, cea blamată mai ales când se centralizează rezultatele testelor PISA (acele teste ce urmăresc o evaluare la nivel internațional, pe aceleași criterii, a elevilor din peste 60 de țări). Aceeași educație formală cu care ne mândrim atunci când se întorc olimpicii cu medalii sclipitoare de tot felul, obținute la olimpiade internaționale.
Bună sau rea, o sărbătorim pe 5 octombrie, încă din 1994, pentru a comemora semnarea în urmă cu 50 de ani a unei recomandări făcute de UNESCO și Organizaţia Internaţională a Muncii, privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. Pe scurt, e ziua în care se încearcă să se aducă încă o dată în atenție rolul major al profesorilor în educarea celor mai mici sau mai mari, în condițiile în care salariile lor sunt dintre cele mai mici în rândul bugetarilor.
“Ziua Educației” sau “Ziua profesorului” se sărbătorește în peste 200 de țări la nivel mondial. E drept, în felurite moduri. La noi, diferă trăirea sărbătorii, chiar și de la un oraș la altul. Spre exemplu, în capitală se sărbătorește prin repaos. Profesorii și elevii stau acasă în mijlocul săptămânii, legal, pentru că așa au stabilit în Codul Muncii cei de la București. În restul țării, se sărbătorește prin muncă. Nu ore de curs, însă, ci alte activități educative, cu iz de sărbătoare. Cei mai mulți respectă această recomandare. Pe alții, însă, conștinciozitatea nu-i lasă în pace, drept urmare predau sau evaluează de-a lungul întregii zile.
Indiferent de ce se petrece în această zi în școli, un lucru e sigur: e ziua în care gândurile se îndreaptă cu mai multă lumină spre profesori. Un gând în lumină îndrept și eu spre ei, cu respect și considerație pentru toți cei ce consideră meseria de profesor nu doar un loc de muncă, ci o misiune. Ani cât mai frumoși la catedră, în care să reușiți să faceți pentru cât mai mulți dintre elevii dumneavoastră lucruri care să conteze! Închin, e drept, nu un pahar, ci doar o doză de educație, tuturor profesorilor mei, pe care nu i-am uitat, tocmai pentru că au făcut pentru mine lucruri care contează chiar și acum, după mulți ani.
Leave a Reply