Pentru că numele Norvegiei a fost destul de des pronunțat în ultima vreme în multe discuții, am zis că s-ar cuveni să-l pronunțăm și noi. Căci discuția în cazul nostru este tot timpul despre educație.
Cunoașteți desigur cazul celor 5 copii ce au fost separați de către autoritățile norvegiene de părinții lor. E un caz ce-și are punctul de plecare în luna octombrie a anului trecut, când directoarea școlii unde învățau două dintre fetele familiei a sesizat Serviciul Local de Protecție a Copilului. În luna noiembrie au fost luați în custodie de același serviciu, toți cei cinci copii ai familiei, cu vârste cuprinse între 9 ani și 3 luni. În acest moment, minorii sunt plasați în trei familii norvegiene, părinții având dreptul să-i viziteze. Bineînțeles că părinții luptă acum pentru a-și lua copiii înapoi.
În privința motivelor pentru care autoritățile norvegiene își doresc să-i decadă pe cei din familia Bodnariu din drepturile de părinți, încă nu m-am lămurit. Pe de o parte, se afirmă că ar fi din pricina violenței fizice a părinților asupra copiilor, materializată printr-o palmă la fund sau o tragere de urechi. Pe de altă parte, ar fi motive religioase, părinții îndoctrinându-și în așa măsură copiii, încât fetele familiei ar fi făcut afirmații în această direcție la școală.
Indiferent care ar fi motivul, trebuie să recunoaștem că separarea copiilor de părinți este o dramă. Și cei care au și cei ce nu au copii, pot înțelege asta. Cu toate acestea nu este nici prima și, din păcate, nici ultima oară când se întâmplă astfel de lucruri…
Tocmai din acest motiv, ceea ce mi s-a părut interesant la acest caz, a fost faptul că, deși situația a fost popularizată pe rețele de socializare și în presa scrisă încă din noiembrie trecut, pentru că se spunea că motivele au fost religioase (familia făcând parte din cultul penticostal), nu s-au inflamat foarte mulți dintre creștinii-ortodocși români, realizatori de emisiuni Tv. Adică dacă tot nu sunt de al nostru cult, nu ne băgăm. Poate meritau pedepsiți. Când motivele s-au dus spre violența fizică, toate televiziunile s-au inflamat, pentru că, nu-i așa, nu li s-a părut corect ca părinții să fie pedepsiți pentru o palmă dată copilului. Păi, nu am învățat de mici că unde dă mama crește? Și nu e bătaia ruptă din Rai? Norvegienii nu știu asta?!? Ce le veni să ia copiii părinților?
La momentul acesta, eu una nu pot să mă pronunț în privința vinovăției părinților, pentru că nu știu adevărul nici măcar pe jumătate. Însă ceea ce am văzut cu ochii mei, știu. Și-am văzut susținători ai familiei, marea majoritate membri ai aceluiași cult penticostal, ieșind în stradă și în Canada și în București și în Suceava. Se pare chiar, că o comisie parlamentară va merge în Norvegia să vadă ce și cum. Care va să zică unii sunt uniți! (Cu mult mai uniți decât ortodocșii noștri, ce înghețau prin noiembrie-decembrie la poarta bazarului sucevean cerând diverse și s-au ales doar cu un gard de milioane amplasat tot pe banii lor.) Atât de uniți sunt unii, încât îi pot urni de pe scaune chiar și pe parlamentari.
Poate avem ceva de învățat din povestea aceasta. Nu legat de violența în familie, căci despre asta învățam și vorbim în fiecare zi. Ci despre felul în care, uniți fiind, putem urni și muntele spre Mahomed. Asta pentru că tot se apropie ziua Unirii Mici.
