E început de an și, ca de obicei, mulți ne facem planuri pentru următoarele trei sute și ceva de zile, câte urmează până la viitorul Revelion. Nu cred că e ceva ce ține de modă… ci mai degrabă de dorința noastră de a fi mai buni, mai organizați, mai realizați, decât în anul ce a trecut.
Eu una, luată cu grija număratului de la miezul nopții dintre ani, am uitat de dorința pe care e bine să ți-o pui în acest moment de trecere și care, zice-se, are șanse mari să se împlinească fără eforturi. Dar, cum nu mă număr printre cei norocoși, care să fi câștigat ceva semnificativ vreodată fără muncă, îmi spun că nu e gaură în cer ratarea dorinței de la miezul nopții și că bine ar fi să-mi fac lista aceasta. Văd partea plină a paharului, căci în lista scrisă pot încăpea mai multe dorințe.
Drept urmare, mă așez în fața monitorului și deschid o foaie albă. Și-mi zic că nu are sens să-mi fac mie promisiuni pe care nu le voi ține. Și că, de fapt, spațiul acesta alb pe care ar trebui să aștern dorințe e doar conștientizarea infinitelor posibilități pe care le am în anul acesta nou. Și conștientizarea că toate aceste dorințe pe care aș putea să le scriu nu se vor realiza de la sine. Că e nevoie de efort, că e nevoie de încredere și bineînțeles de speranță. Faptul că mă cunosc destul de bine n-ar trebui să fie o cenzurare a celor dorite. Ci e ingredientul final ce m-ar ajuta în realizarea listei: realismul. E musai să anticipez, într-un fel, demersul ce mi-l propun. Să mă întreb ce să cer de la mine și până unde pot ajunge. Pentru că dorințele mele, deși realizabile doar în anumite contexte și anturaje diferite, țin în cele din urmă de mine. Fie că sunt pe termen lung, fie că sunt pe termen mediu sau scurt, trebuie să mă așeze tot cu picioarele pe pământ…
Chiar și dorința de a urma un curs de zbor e tot una exprimată cu picioarele pe pământ. (Asta e o paranteză pentru cei cărora atunci când le-am vorbit despre ea mi-au spus că ar fi mai bine să-mi văd de treabă și să rămân pe pământ.)
Poate e și acesta un lucru de luat în calcul, când faci lista. Să fie ferită de ochii celorlalți. Căci ar putea să găsească tot felul de argumente ce să te facă să pui la îndoială ce e de făcut. Nu-mi spuneți că atâta timp cât e ceva ce-ți dorești mult și ți se pare ție realizabil, nu te vei lăsa influențat de ceilalți. Pentru că mi-e greu să cred…
Deci… O listă de dorințe… Sau poate mai bine o listă cu lucruri de făcut pentru a fi mai bine în noul an. Cu termene precise, căci e mai ușor de relizat decât dacă e doar cu “mi-aș dori”. Puteți include și cele legate de educație pe listă. În doze sau orice altă formă.
