Finalul acestei săptămâni este unul sub semnul bucuriei venite din dărnicie. Bucuria de a primi, dar și de a dărui. Căci îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți ai creștinismului. Citeam undeva despre acesta, că a devenit simbol al bunătății sufletului, fiind numit și “Chip al blândeților”, pentru că a îmbinat smerenia cu dărnicia. Și că ar fi un personaj real din istoria Bisericii. Ultima afirmație a făcut să mă întreb, nefiind o bună cunoscătoare a domeniului teologic, care dintre sfinți nu e un personaj real…
Ei… dar parcă vorbeam de bunătate, blândețe și dărnicie. Toate atribute ale Sfântului Nicolae, cel ce se strecoară noaptea și pune în ghetuțele curate și frumos alineate acadele, napolitane, ciocolate și alte bunătăți, care mai de care mai gustoase și dulci. Și pune Moșul darnic din toate, nu doar în ghetele de acasă.
Ci nu știu cum de știe că micuțul familiei, chiar de onomastica Sfântului, se plimbă și pe la casele bunicilor și ale nașilor și ale prietenilor și lasă peste tot bunătăți. De parcă i-ar fi sacul spart. Pare un tablou vesel, nu-i așa? Acela al moșului negândit de generos cu dulciurile… Depinde însă cine îl privește. Dacă sunt cei ce au prins și perioade în care dulciurile erau un lux de sărbători… e chiar incredibil de frumos tabloul. Dacă, însă, îl privește un reprezentant al copiilor de azi, s-ar putea să fie unul cel puțin dezamăgitor. Păi… “Ce fel de Moș darnic și bun mai e acesta care îți aduce dulciuri? Păi, dulciurile îmi lipsesc mie? Și unde mai pui că toată ziua aud și la televizor și la școală și acasă că dulciurile nu sunt sănătoase… Iar acum tocmai la dulciuri s-a gândit?! … Dacă era cu adevărat darnic și inspirat, îmi aducea o tabletă. Una cu memorie mai mare și cu rezoluție mai bună. ”
Chiar așa! Moș Nicolae a rămas în urmă cu preferințele copiilor. Sau, dacă mă gândesc mai bine, cred că nu e vina nici a Moșului și nici a copiilor cu astfel de preferințe. Cred că de vină sunt cei ce pun o vorbă bună Moșului și-l învață cum să fie darnic. Pentru că cei mici așteaptă de la Moș Nicolae chiar acele lucruri despre care părinții le-au spus că e posibil a le primi. Eu știu că Moș Nicolae e cel darnic cu dulciurile, iar Moș Crăciun, puțin mai înstărit, ar putea aduce jucării și altele – din acelea pe care copiii și le doresc. Și dacă asta știu eu, asta am transmis mai departe. Așa că în ghetele frumos lustruite în ziua Sfântului Nicolae, în casa noastră, găsești de toate… dulciurile. Și-atât! Și pentru că aceasta i-am învățat pe cei mici din preajmă, nu caută în ghete nici tabletă, nici Iphone. Și se bucură până le cea mai mică acadică.
Ideea e că n-ar trebui să mai oftăm și să-l plângem, ca părinți, pe Sfântul Nicolae, ce are de făcut investiții cam mari pentru a satisface preferințele copiilor. Mai ales că a lui venire e premergătoare celei lui Moș Crăciun. Fiecare părinte are exact Moșul Nicolae pe care și l-a dorit. Aducător de Iphone sau de baton… de ciocolată desigur.
S-aveți un Sfânt Nicolae darnic și fericit! Și chiar de-i sărbătoare mare creștină, consumați și educație, chiar și puțină, dar zilnic!
