E toamnă, a început sezonul ploilor, așa că întâlnirile cu prietenii nu mai sunt prin parcuri sau la terase. Ci în spații la adăpost de vânt sau stropi de ploaie. Drept urmare, a început “sezonul vizitelor”. La ceas de seară, când toate obligațiile de peste zi sunt finalizate și e rost de relaxare.
Și cum toate pe lume sunt reglate de reguli, mă gândeam că n-ar strica reamintirea câtorva, de respectat atunci când ești invitat la masă la un prieten, dar nu unul dintre aceia cu care te bați pe umăr toată ziua, sau chiar la un restaurant. Nu reguli de bază, pe care le-am învățat de-a lungul timpului exersându-le (căci românului îi place exercițiul de a fi musafir), ci pe cele de care poate ați auzit mai rar.
Prima e cea legată de ora sosirii. Dacă atunci când ai întâlnire în oraș e de bun simț să ajungi cu 5 minute înainte de ora fixată, atunci când ești invitat în casa cuiva îți este permis și este chiar indicat să ajungi cu 10 minute mai târziu. Nu de alta, dar poate gazda mai are nevoie de câteva minute de respiro înainte de sosirea invitaților. Am câțiva prieteni care se vor bucura auzind despre cele 10 minute permise. Dar tot lor le spun că o întârziere de peste 30 de minute este inacceptabilă. Iar dacă ai sosit la momentul tortului, te poți alege doar cu el. Doar dacă gazda nu decide să facă o concesie, putând să-ți ofere unul dintre felurile ce au fost deja servite. Căci, regulile politeții nu o obligă să facă acest lucru.
Să presupunem că ne-am așezat la masă și ne simțim deja bine. Șervetul de pânză de pe masă ar putea da bătăi de cap unora, pentru că la mesele obișnuite nu este prea des folosit. Deși prima tentație este de a-l uita pe masă sau de a-l desface și a-l așeza pe picioare, e bine de știut că el nu trebuie despăturit în întregime. Așa cum nici la final, când îl veți reașeza pe masă, nu e nevoie să-l aduceți la forma inițială…
Continuăm exercițiul de imaginație și spunem că mâncarea e minunată și musafirii discută lucruri intersante, bineînțeles niciodată cu gura plină. Chiar dacă suntem deja relaxați, e bine să nu uităm că poziția corectă e cea în care nici brațele, nici coatele nu se sprijină pe masă. Poziția e musai de respectat și în cazul tacâmurilor. Căci, dacă le încrucișați în farfuria goală, e semn că vă mai doriți o porție. Așezați-le paralel, dacă nu este cazul.
“Cam multă etichetă!”, vor spune unii. E drept! Dar cum adesea ne dorim să fim serviți și tratați regește, n-ar fi rău să încercăm să dăm dovada unui comportament pe măsură. Ne poate ajuta în desăvârșirea comportamentului, adesea, și educația. În doze mai mari sau mai mici.
