Vorbeam, zilele trecute, despre imperfecțiunea în prietenie. Concluzionam, în finalul discuției, că mai tot ce ține de natura umană este imperfect. Iar a tinde spre perfecțiune, înseamnă, de fapt, o zbatere a fiecăruia, mai alertă sau nu, spre desăvârșire. E o zbatere a cărei necesitate unii o simt mai puternic, alții aproape deloc. Și mă întreb, cine e mai fericit?
Și mi-a venit în minte povestea cu cele două vase de apă. Unul perfect (căci uneori lucrurile chiar pot fi sau doar părea perfecte), iar celălalt atât de crăpat, încât cărătorul de apă a ajuns timp de doi ani, de fiecare dată la stăpânul lui, doar cu un vas și jumătate de apă. Iar vasul crăpat, deranjat de imperfecțiunea lui, ce l-ar fi putut afecta și pe omul ce căra apă, i s-a plâns și și-a cerut scuze. Omul l-a îndemnat să privească florile frumoase de pe marginea drumului. Ce existau și bucurau privirea datorită faptului că, zi de zi, timp de doi ani, au fost udate de apa scursă printre crăpăturile lui. Și care n-ar fi existat dacă vasul n-ar fi fost imperfect.
E doar o poveste… Dar e o poveste care ne poate ajuta pe noi, oamenii ce suntem cu toții vase crăpate. Fiecare într-un mod unic. Și ne poate ajuta să vedem, în defectele personale sau a celor de lângă noi, sursă de frumusețe și de bine.
Acum, să nu credeți că am căutat, prin reamintirea poveștii, rost tuturor defectelor pe care le avem. Și nici nu îndemn la a ne complace în mulțimea defectelor personale. Dimpotrivă! Căci, vasul spart și-a identificat imperfecțiunea și și-a dorit să schimbe ceva. Dar vas fiind, depindea de dorința omului de a o face. E drept că cel ce căra apă a găsit o sursă de bucurie în defectul lui. Noi, însă, putem identifica defectele, putem identifica urmările lor și, dacă nu sunt sursă de bucurie, acolo unde este cazul, să reparăm.
Am vrut, însă, să vă reamintesc că, în toate imperfecțiunile, e rost de a găsi și o parte bună. Pentru că optimismul e parte a drumului ce ne duce spre desăvârșire. Iar dacă e cineva în preajma voastră care vă vrea perfecți, are o problemă mai mare chiar decât o aveți voi.
Deci, dragii mei oameni imperfecți, tindeți spre perfecțiune cu optimism! Bineînțeles, consumând zilnic și doze de educație…
