Bun găsit, dragii mei!
E prima zi de vineri, după marea sărbătoare a Paștelui: Izvorul Tămăduirii. Nu știu cât de multe știți despre semnificațiile acestei zile, dar cred că din ele ne putem lua doza de educație, indiferent de vârstă. Căci, este despre dorința de a face bine, fără a aștepta prea multe în schimb, coborând de la înălțimea la care ne poziționăm, uneori gratuit.
Spuneam de dorința și putința de a face bine. Căci, am convingerea că toți avem această putință, însă nu sunt la fel de mulți cei care au și dorința de a face. O parabolă zice ca împăratul Leon cel Mare, înainte de a se urca pe tron, plimbându-se printr-o pădure, a întâlnit un orb, ce i-a cerut apă. Neavând, a plecat în căutarea unui izvor. O voce, care era a Maicii Domnului, i-a indicat locul unde va găsi izvorul, care s-a dovedit a fi și tămăduitor, redându-i orbului vederea.
Pornind de la această istorioară, mă întrebam câți dintre noi ne mai oprim din drumul pe care am pornit, pentru a face bine unuia pe care-l întâlnim? Să facem gesturi necondiționate, fără a aștepta ceva la schimb. Și singura răsplată să ne fie bucuria de a aduce bucurie. Câți dintre noi, adulții suntem mulțumiți că suntem un exemplu pentru copiii noștri, în acest sens?
Uneori, nu numai că nu ne facem timp pentru a ajuta, în lipsa unei răsplate, dar îi privim mirați pe puținii care o fac. Și ne întrebăm care sunt interesele ascunse ale gestului de bunăvoință.
Legat de a face fără a aștepta nimic la schimb, am să vă povestesc o altă întâmplare, petrecută recent. Orice asemănare cu personaje din lumea dumneavoastră ar putea fi pur întâmplătoare, deși nu este. O mămică povestește amuzată despre entuzismul cu care fetița își face curățenie în propria cameră. Și care, la final, așteaptă plata. Căci, prețul a fost negociat din vreme, pentru a da impuls hărniciei. Și nu e mic. Adunat timp de o lună, e prețul unei biciclete.
E drept că, celor mici, li se dezvoltă motivația internă în timp și funcționează o bună bucată de vreme doar motivați extern. Dar, când această motivație externă înseamnă doar banii pe care îi primesc în schimbul unor acțiuni pe care alți copii le fac de ceva vreme fără a cere nimic, ea poate să stârnească semne de întrebare. Nu în dreptul copilului. Care, o știm cu toții, are calități de bun negociator înnăscute.
Ci, în dreptul părintelui. Care, în loc de a-și face timp să explice de ce e necesar a face anumite lucruri, chiar și în lipsa recompensei materiale, preferă să deschidă portofelul. Și, uite așa, peste ceva vreme, copilul își va face temele cu seriozitate doar pentru o sumă frumușică, se va trezi la timp pentru a merge la școală, pentru încă o bancnotă și tot așa….
Revenind la ziua de azi și la parabola amintită mai devreme, dacă nu ați făcut-o până acum, mă gândesc că n-ar fi rău să o faceți. Să-i învățați pe cei mici că pot ajunge, dacă nu stăpâni de regate, măcar printre cei mai buni, învățând să facă și lucruri fără a aștepta nimic în schimb. Doar bucuria de a bucura pe alții. Vă poate fi de folos și doza de educație!
