Bun găsit, dragii mei!
E vacanţă, timp de odihnă, relaxare şi joacă. Pentru cei mici. Iar pentru cei mari, cel puţin o grijă în minus: pregătirea pentru şcoală a elevilor familiei.
Aşa că, astăzi, vom vorbi mai puţin despre cele ce e necesar a fi făcute pentru a creşte concentraţia de educaţie în rândul membrilor familiei. Nu pentru că nu ar fi necesar zilnic administrarea unei doze. Ci, pentru că e nevoie, uneori, să lăsăm lucrurile să vină şi de la sine. Din interior şi nu doar stimulate din exterior, prin punerea în practică a diferitelor ziceri despre educaţie.
Şi cum joaca de care e mai mult timp în această perioadă implică şi multă culoare, mă gândeam să vorbim astăzi despre culori. Cele care ar putea să ne spună câte ceva despre copiii noştri, dacă e să dăm crezare unor studii recente efectuate în Canada.
Şi dacă nu ştiţi încă ce culoare preferă copilul dumneavoastră, e timpul să aflaţi. Măcar pentru faptul că lista părinţilor legată de preferinţele şi caracteristicile celui mic ar trebui să fie cea mai lungă.
Cu gândul că aţi putea face parte din rândul acelor părinţi care sunt interesaţi de diferitele studii legate de copii, am să vă prezint pe scurt câteva informaţii legate de cel amintit mai devreme.. Să le luăm pe rând!
Se pare că cei care au ca preferinţă roşu sunt copii puternici, cu multă energie. Mda… cred că sunt mulţi copii ce preferă roşu la câtă energie dovedesc majoritatea şi la şcoală şi acasă. Preferinţa pentru această culoare ne indică însă şi faptul că avem de a face cu un copil afectuos, cu un instict de supravieţuire puternic. E de bine, deci!
Galbenul e cel ce ne spune că cel mic este creativ şi cu încredere în sine ridicată. Și faptul că iartă cu uşurinţă poate fi o calitate. Căci, nu de mult, ziceam că a ierta e primul pas spre şi mai multă fericire.
Albastrul e preferat de copiii sinceri. Cu condiţia cred, de a nu fi influenţată preferinţa de prea multele haine cumpărate în această culoare de părinţi, doar pe motiv că este vorba de un băiat. Adăugaţi în dreptul preferinţei pentru albastru o altă calitate: un puternic simţ al datoriei… Bine-ar fi ca măcar parte dintre politicienii noştri să aibă această preferinţă din vremea copilăriei şi să şi-o fi păstrat şi la vârsta maturităţii…
Şi cum am terminat cu culorile principale, am să trec mai repede peste celelalte culori, căci, cei interesaţi vor putea găsi, cu un minim de efort, mai multe informaţii pe internet. Verde – echilibru şi raţiune, portocaliu- exuberanţă lipsită de griji, violet – intuiţie şi modestie, roz – compasiune şi feminitate, alb – eficienţă şi semn de personalitate sofisticată, negru – forţă şi rapiditate în luarea deciziilor.
Acum, nu ştiu cât de mult putem pune preţ pe rezultatele studiilor amintite. Căci, ştim cât de complexi şi unici în acelaşi timp pot fi copiii. Dar, dacă am reuşit prin această înşiruire de culori şi trăsături să vă stârnesc interesul de a mai afla un lucru despre micul familiei, care este culoarea lui preferată, tot e bine. Căci, am mai făcut un pas spre îmbunătăţirea calităţii relaţiei cu el.
Încehei, urându-vă o zi colorată, în ce nuanţe vă doriţi, pigmentată ici colo, chiar dacă e vacanţă, şi cu educaţie. În doze!
