Bine v-am regăsit, dragii mei!
Încep să vă vorbesc, astăzi, cu gândul la una dintre zilele importante din martie. Pentru mine. Mai exact, 8 Martie. Știu că unii vor găsi de cuviință să spună că nu e cazul să o consider atât de specială. Tocmai pentru că fiecare zi e necesar să fie una în care să sărbătorim femeile din viața noastră și îndeosebi mamele. Mie una, drept să vă spuin, mi-a sunat replica aceasta a ipocrizie de fiecare dată când am auzit-o. Căci, pe de o parte, nu știu cum se întâmplă, dar, de cele mai multe ori, a fost rostită chiar de cei care își fac mai puțin timp pentru ceilalți… Mai tot anul și nu doar într-o zi anume. Pe de altă parte, oricât de mult mi-aș dori, nu reușesc să fac fiecare zi una specială pentru mama mea. Nici măcar o dată în lună nu reușesc.
Prin urmare, eu sunt adepta unui 8 Martie special pentru mame. Pentru că pentru femei, în general, e mai dificil. Căci, jumătățile masculine reușesc mai greu să facă această zi una specială, dacă ele, femeile, nu știu singure cum să-și facă această zi aparte. Pentru mame știu însă sigur că există cineva care poate. Cei care reușesc să ne facă să ne simțim cu adevărat speciale – și în această zi, dar și în altele – sunt copiii noștri. Și o fac în felurite moduri. Ce țin prea puțin de materialul unui cadou, mai mic sau mai mare. Simpla lor prezență în preajmă, ne face să ne simțim așa. Speciale și binecuvântate a ne putea simți esențiale în viața lor.
Dar cum nu sunt doar mamă, ci sunt și copil, în astfel de zile mi se face dor de mama. Și mi se mai face dor să o fac și pe ea să simtă ceea ce simt eu venind dinspre propriul copil. Pentru că ea, mama, e una dintre puținele constante din întreaga mea existență. De-a lungul timpului am evoluat, învățând de la oamenii pe care i-am întâlnit sau din întâmplările prin care am trecut. Am intrat și am plecat din diferite locuri, am fost premiată sau etichetată în funcție de standardele celorlalți. Doar ea, mama, a rămas constantă. Neputincioasă, uneori, sau de-a dreptul revoltată, alterori, i-a lăsat pe ceilalți să mă mă analizeze, să mă evalueze, să mă așeze pe podium sau, dimpotrivă, sub el. Ea doar m-a iubit și, indiferent de altitudinea la care mă aflam, mi-a fost alături.
Și-atunci, mă gândesc că nu poate trece ziua de 8 Martie doar ca o zi oarecare, pe motiv că fiecare zi din an ar trebui să i-o fac specială, după zisa unora. Căci, sunt zile lungi în care nu reușesc să o sun, săptămâni în care nu ajung să o vizitez. Și, chiar dacă știe cât de mult o iubesc chiar și în lipsa mea, cred că măcar în această zi trebuie să-mi fac timp să-i fiu câteva momente alături, într-un fel special. Așa cum mi-aș dori și eu la rândul meu să mi se întâmple din partea copilului meu peste ani… Dacă va avea timp și va putea… Aceleași scuze mi le găsește acum mie mama pentru absența din multele zile ale anului. Dar nu și pentru cea de 8 Martie. Drept urmare, weekendul acesta voi fi lângă mama. Voi găsi și putință și timp. Căci e mama. Aceeași mereu. Pentru mine. Cu sau fără doză de educație. Mai degrabă cu…
