Bine v-am regăsit, dragii mei!
E prag de weekend. Motiv de bucurie și speranță de odihnă și relaxare, pentru toți. Iar printre cele mai puțin costisitoare și la îndemână moduri de realaxare este, să recunoaștem, vizionarea programelor Tv.
Există o sumedenie. Pentru toate gusturile și pentru toate vârstele. Specializate în gastronomie, istorie, știință, muzică, sport, filme, desene animate. Gândindu-mă din nou la copii, recunosc că deja am pierdut numărul celor care au astăzi, ca public țintă, copiii. Și mă refer la cele ce prezintă filme pentru adolescenți – dar vizionate nu doar de ei – și cele de desene animate.
De multe ori, însă, conținutul desenelor animate nu are nici cea mai mică legătură cu ceea ce ne-am dori să vadă și să învețe cei mici dintr-un program Tv. Cu toate acestea, încă din stadiul de embrion, începem educația copiilor în spiritul devenirii acestora a unor consumatori dedicați de televiziune… Mămicile profită de concediul prenatal pentru o binemeritată relaxare… în fața televizorului. După venirea pe lume a juniorului, din primele luni de viață, acesta devine partener de vizionare Tv al mămicilor, care își doresc din nou, altă binemeritată relaxare. Și unde e mai simplu decât în fața televizorului….
Deja la vârsta de doi – trei ani, cel mic știe pe de rost reclamele Tv. Spre deliciul mamelor, care anticipează un viitor strălucit lui Prâslea, ce a reușit să memoreze, atît de fraged, reclama la firma de telefonie utilizată de întreaga familie.
La cinci ani avem deja un expert îm mânuirea telecomandei. Care știe toate canalele ce i se adresează și câteva ce nu i se adresează.
Iar anii trec și ne mirăm de unde pasiunea pentru televizor a celui mic. Și deși ne-am dori să-l desprindem de el, facem ce facem și în lipsa noastră, preferăm să-l știm în siguranță tot în fața unui ecran. Doar că această siguranță e de fapt foarte fragilă.
Studii comandate de Consiliul Național al Audiovizualului legate de reprezentarea violenței în programele de desene animate înregistrau în urmă cu ceva ani – dar nu cred să se fi schimbat ceva în mai bine acum – un număr mediu de scene de violență fizică pe oră cuprins între 15 și 9, în funcție de canalul analizat. Asezonate, bineînțeles, de scene de violență verbală nenumărate. Deci, în două ore cel mic are parte, privind la desene animate, de aproximativ 25 de lovituri. Și tot atâtea modele pe care le-ar putea reproduce în viața cotidiană.
Acestea fiind zise, mă gândeam ca la finalul acestei săptămâni, să renunțați la a-l știi pe cel mic în siguranță, vizionând desenele animate de pe canalele preferate. Să-i sugerați alte activități, ideal pe care să le desfășurați în comun. Iar dacă sunteți toți membrii familiei pasionați de ecrane, să faceți o plimbare în județul vecin și să poposiți în fața unui ecran de cinematograf. Asta după ce ați citit o recenzie a filmului pe care ați optat a-l vedea împreună. Ideal cu conținut mai pacifist… căci e weekend și e rost de relaxare. În familie. Bineînțeles, fără să uitați să vă administrați doza zilnică de educație.
