Bine v-am regăsit, dragii mei!
Astăzi, pentru că e marți, probabil sunteți mai atenți la ceea ce vi se întâmplă. Și asta pentru a trece de ceasurile rele nevătămați. Drept pentru care, voi încerca să profit de precauția sporită, pentru a vă atrage atenția asupra unor lucruri despre care se vorbește deja atât de mult, încât nici nu le mai tratați cu seriozitatea pe care o merită. Și cine știe, poate astăzi veți trata cu maxim interes problema, căci se referă la sănătatea fizică și mentală a copiilor noștri. Mai ales a celor cu vârste de până la 10-12 ani, dar nu numai.
Este vorba despre felul în care afectează dispozitivele portabile viața copiilor. Și pentru că știu că timpul dumneavoastră e limitat, am să enumăr repede posibilele efecte. Aproape la fel de repede cum se succed informațiile pe astfel de dispozitive: deficit de atenție, probleme de învățare, impulsivitate crescută și abilitate mai mică de autocontrol. Continui lista cu obezitate, dependență de tehnologie și expunere la radiații. Doar câteva dintre riscurile la care îi expunem pe copii, lăsându-i să-și petreacă prelungit timpul în compania acestor dispozitive. Și m-am exprimat corect. Noi, adulții suntem responsabili pentru felul în care cei mici își petrec timpul. Deci tot noi suntem cei care îi expunem la aceste potențiale pericole. Degeaba găsim drept scuză faptul că nu are vecini de scară cu care să se joace sau că nu-l mai atrag jucăriile, oricât de sofisticate ar fi. Că cititul nu e nicidecum relaxare, ci mai degrabă o pedeapsă. Că sunt puține treburile în casă la care v-ar putea ajuta. Pentru că alternative e imposibil să nu găsim, dacă ne dorim. Un joc de șah, abandonatul “Nu te supăra, frate!”, “Monopoly” sau chiar un simplu joc de cărți ar putea să-l ridice pe gamer din fața calculatorului. La început mai greu, apoi din ce în ce mai ușor. Pentru că cel mic a învățat să se joace pe calculator tot în timp. La început timpul era mai scurt, apoi s-a prelungit din ce în ce mai mult. Dar orice învăț poate avea și dezvăț. Și i-ar putea face mult mai bine. Prin faptul că deși par jocuri banale, sunt jocuri în care trebuie să respecte reguli, ce necesită răbdare, capacitate de analiză. E drept că tot aceste activități necesită și parteneri. Iar cum de multe ori singurul partener nu poate fi decât părintele, acesta este motivul pentru care au uitat sau n-au învățat niciodată să se joace astfel.
Îmi veți spune poate că aceste dispozitive, precum Iphone-ul, tableta sau laptopul l-au ajutat să se dezvolte mai rapid și mai frumos. Că cel mic e mult mai inteligent decât erați dumneavoastră la vârsta lui. Nu vă lăsați înșelați de mulțimea de cuvinte pe care le are în vocabular și informații pe care le deține precoce. Pe care dumneavoastră le-ați accesat abia la vârsta adolescenței. Nu e semn de mai multă inteligență ce a fost sporită de
accesul la tehnologie. E doar un bagaj de cunoștințe. Pe care l-a acumulat vrând-nevrând, sub avalanșa informațiilor care se revarsă din toate părțile. Nu asta este important. Ci felul în care le manevrează. Capacitatea de a face conexiuni între informații, de a le analiza, de a le folosi în contexte noi, de a avea răbdarea de a duce până la capăt o astfel de activitate.
Iar dacă cel mic are probleme la școală și ați reușit să stați în ultima vreme de vorbă cu profesorii de la clasă, probabil aceștia s-au plâns chiar de aceste lucruri.
Deci, chiar dacă e marți, ar putea fi ziua unui nou început. În care cel mic să treacă din categoria gamerilor cu parteneri virtuali la partenerii dumneavostră de joc și joacă. Spre binele amândurora. Ar putea fi nevoie de multă răbdare și calm dacă porniți pe acest drum. Deci consumați în avans o doză de educație!
