Ajunul Crăciunului este ziua de pregătire pentru întâmpinarea marelui praznic împărătesc al Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este o zi deosebită din punct de vedere liturgic, de asemenea, ultima zi a Postului Crăciunului este zi de post mai aspru decât celelalte zile, deoarece se ajunează până seara.
Dezlegarea la mâncăruri de dulce se dă a doua zi (25 decembrie), în ziua sărbătorii Crăciunului, după Sfânta Liturghie. De aceea și colindătorii sunt primiți în această seară cu mâncăruri de post. După ceasul prânzului, spre seara, se obișnuiește să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Prorocului Daniel și al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Aceasta zi de post aspru mai amintește și de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, erau botezați și împărtășiți pentru prima data cu Sfintele Taine, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.
În seara zilei de ajun, credincioșii obișnuiesc să mănânce o mâncare dulce, numită în popor “Scutecele lui Iisus”. Cu faină, apă și sare se frământă niște lipii subțiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apa cu miere sau zahăr) și se presară cu nucă măcinată.
În unele zone, credincioșii ajunează până mai târziu, așteptând răsăritul luceafărului de seară, în amintirea stelei care a vestit magilor Nașterea Domnului.
Tot în ultima zi a Postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioșilor cu icoana Nașterii Domnului, spre a vesti marele praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, se poate spune că această tradiție, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba în afara zidurilor bisericii. Precum odinioară făcea crainicul, părintele anunță o mare veste, singurul lucru nou sub soare: Dumnezeu se face om, rămânând însă Dumnezeu!
Fiecare preot vestește Nașterea Domnului în parohia lui. În funcție de mărimea parohiei, preotul poate începe să umble cu icoana mai devreme sau mai târziu. Astfel, la sate, aceasta vestire se petrece chiar în Ajunul Crăciunului, pe când la orașe, unde parohiile sunt mai mari și credincioșii mai numeroși, preoții încep să umble cu icoana ceva mai devreme.
De asemenea, în Ajun, colindătorii merg pe la casele oamenilor aducând vestea cea bună a Nașterii Domnului, asemenea îngerilor și păstorilor care au vestit Minunea din Betleemul Iudeii.
Ziua din ajunul Nașterii Domului este o zi a colindelor în mod special; o zi a darurilor făcute întru aducerea aminte a momentului când s-a făcut Om Cel Care ne-a dăruit nouă viață veșnică. Ziua de împăcare desăvârșită, după cum arată cântările de la Betleem: Slavă întru cei de Sus, lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire (Luca 2,14).
În aceasta zi de pregătire pentru întâmpinarea marelui praznic împărătesc al Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos există rânduieli liturgice speciale. În Ajunul Crăciunului se citesc “Ceasurile Împărătești” și se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. În cadrul acestor slujbe sunt rânduite spre citire mai multe profeții din Vechiul Testament privind Nașterea Domnului.
Dacă Ajunul Crăciunului cade într-o zi de sâmbătă sau duminică, slujba numită “Ceasurile Împărătești” se mută în vinerea dinainte, aceasta zi devenind “zi aliturgică”, adică zi în care nu se săvârșește Sfânta Liturghie”.
Dacă Ajunul Crăciunului cade în zilele de luni până vineri, în ziua de ajun se va săvârși Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în ziua praznicului se va săvârși cea a Sfântului Ioan Gură de Aur. Dacă Ajunul va cădea însă într-o zi de sâmbătă sau duminică, în ziua de ajun se va săvârși Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua praznicului se va săvârși cea a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
După noaptea de ajun, trei zile la rând, în toate bisericile se săvârșește Sfânta Liturghie. Din pricina bucuriei marelui praznic al Nașterii Domnului, s-a rânduit ca în perioada cuprinsă între Crăciun și Bobotează să nu se facă îngenuncheri și plecăciuni. Excepție fac însă canoanele primite de la duhovnic.
