Senatorul de Suceava, Ovidiu Donţu, a susţinit, marţi, în plenul senatului, o declaraţie politică intitulată “Alegeți să surpați sau să edificați?”.
Iată textul declaraţiei politice a lui Donţu:
“Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor,
Am spus-o mereu și nu o să încetez să o spun: suntem prezenţi în viaţa publică, suntem în politică! Suntem în Parlamentul României!
În oricare altă poziție am fi care privește guvernarea statului român datorită și exclusiv românilor, avem responsabilități, obligații și îndatoriri față de toți aceștia. Nu suntem aici pentru lupte, pentru onoruri, pentru satisfacții personale sau de grup, interese asemenea sau oportunități, iar dacă nu s-a înțeles, până acum, acest lucru care este esențial, stimați colegi, indiferent de doctrine sau calcule politice, vă spun cu cea mai mare sinceritate: Nu au ce căuta în viaţa publică, și nici în politică, cei care nu respecta un minim set de reguli!
Am spus de atâtea ori că principiul conform căruia nimeni nu este mai presus de lege este unul absolut și incontestabil pentru noi toți. Iar în politică, cu adevărat, legea fundamentală este cetățeanul și interesul lui, ceea ce trebuie să ne reamintim de fiecare dată, atunci când dorim votul cetățeanului, și când avem realizări, dar, mai ales, când greșim.
Și mai cred, doamnelor și domnilor, stimați colegi parlamentari, oricum s-ar numi formațiunea din care facem parte, că zilele acestea ar trebui să ne gândim cu toții atât de profund cum nu am făcut-o niciodată, tocmai la lucrurile exprimate de mine mai înainte, fără ca unii dintre noi să pice în eroarea de a se lăsa legănați pe laurii unei victorii pe care o iau în nume personal, ca un fel de merit, în timp ce îi lovesc pe altii, îi ignoră și, nu în ultimul rând, îi uită pe români. Căci, doamnelor și domnilor, victoria nu ne aparține nouă, celor de aici, oricât de tare ne-am dori să ne-o însușim.
Noi nu ne-am fi putut numi, acum, parlamentari ai României, fără ca, acum doi ani, cetățenii români, pe care dumneavoastră pare că îi credeți naivi și ușor de convins de orice nouă circumstanță favorabilă strict dumneavoastră, nu ar fi acordat o încredere fără precedent Uniunii Social Liberale, un val mult mai mare decat cel de acum!
În ciuda a ceea ce ar putea unii dintre dumneavoastră să spună în aceste momente, ei bine, Uniunea Social Liberală v-a ajutat să fiți ceea ce sunteți acum. Asta se traduce în următorul fel, singurul adevărat: Cele întâmplate acum doi ani au avut ca unic temei viitorul națiunii și binele exclusiv al românilor. Și așa cum unde-i lege, nu-i tocmeală, în politică, orice uniune are un cod moral, un angajament, un fair-play reciproc validate prin vot.
Da. Noi, social-democrații, am fost puși la zid pentru faptul că, acum mai bine de doi ani, am înțeles perfect și am fost capabili să aplicăm toate aceste principii ce au drept scop interesul superior al națiunii. Motiv pentru care v-am avut drept parteneri, deși este mai mult decât clar că nu ideologiile ne-au unit în acel moment, ci viitorul României.
Atunci, am ales împreună, am crezut noi, dar nu și dumneavoastră, pare-se, că, indiferent de rezultatul calculelor de la un moment dat sau altul ale parteneriatului nostru, această uniune să aducă un Guvern, un Parlament, o Constituție și un nou sistem politic, care să pună capăt definitiv unei stări de anarhie creată în mod artificial de către cel care a rămas președintele României și încă este, Traian Băsescu.
Ciudată, doamnelor și domnilor, această afirmație care a răsărit peste noapte: vrem să ne luăm țara înapoi! Și țin să vă menționez asta nu pentru că au spus-o românii îndreptățiți să creadă acest lucru, ci pentru că ați spus-o dumneavoastră. Cu atât mai grav!
Mă întreb acum: Nu cumva dumneavoastră doriți și ați creat această revendicare de recuperare a țării din perspectiva unei alte noi alianțe pe care ați creat-o de curând? Și nu cumva povestea se va repeta, subliniind în mod dezastruos faptul că nu interesul superior a născut această revendicare, ci doar interesele dumneavoastră personale?
Pentru că, doamnelor și domnilor, dacă domnul președinte Klaus Iohannis reprezintă opțiunea votului din 16 noiembrie și vocea românilor care își vor țara înapoi, lesne de înțeles, repet, din cauza imaginii dezastruoase pe care ați creat-o în politică și drept consecință a lipsei de încredere și de gir pentru noi toți, ei bine, dumneavoastră nu sunteți Klaus Iohannis, președintele ales al românilor!
Așadar, stimați colegi, eu zic să înlocuim principiul oportunității cu cel al responsabilității și să înțelegem măcar acum că forța unui partid este dată de corectitudinea și moralitatea acțiunilor sale, de coerență, de continuitate și de respectare atât a meritelor partenerilor săi, cât și a faptului că nu poți cere cetățenilor să te crediteze cu fiecare nouă alianță pe care o mai faci.
Ar fi trebuit să fim demult la momentul acestui adevăr, fie că vorbim de aleșii locali, de parlamentari, de miniștri sau președintele țării. Că ne place sau nu, că vrem să acceptăm sau nu, că mimăm roluri cu care nu ne potrivim sau suntem sinceri, că vom cădea de acord măcar în al 99-lea ceas sau nu, da!, este nevoie de o clasă politică care să demonstreze că merită încrederea cetățenilor, așa cum este capabilă să înțeleagă la modul real și practic mai ales motivele de dezaprobare ale acestora. Iar la acest punct, stimați colegi, nu este nimeni scutit, oricât de tare i-ar plăcea să creadă că este exponentul învingătorului.
Într-o perioadă de viață politică din care unii vor să își tragă identitatea, domnul Ion C. Brătianu spunea că “un partid poate lupta contra altora ca să dărâme o stare de lucruri, dar ca să zidească trebuie ca naţiunea întreagă, toate partidele să dea concursul lor; altminteri, ceea ce unii vor edifica, alţii vor surpa.”
Stimați colegi, domnelor și domnilor, în consecință, unii au edificat, alții au surpat chiar ceea ce le oferise un adăpost nevisat. Lucrul cel mai grav este că fiecare cetățean care votează pleacă cu încrederea și cu siguranța schimbării de fiecare dată în mai bine și că încrederea lui este trădată de fiecare dată tocmai de cei care trădează acolo unde ar trebui să existe claritate, certitudine și adevăr, pentru că, oricât de greu ar fi, în politică, ca și în viață, parteneriatele, familiile, uniunile nu pot fi clădite pe minciună și trădare.
Acum, tot ceea ce ne-a mai rămas de făcut cu bunul-simț și moralitatea pe care trebuie să le aibă fiecare dintre noi în fața țării și în fața oamenilor din această țară este că trebuie să continuăm construcția numită democrație și stat de drept, fără a face de această dată din președintele ales al românilor o Ană a lui Manole la temelia edificiului numit România.
Vă mulțumesc.”
