full screen background image

12 noiembrie – “Prea săraci pentru a plăti puțin”

doza de educatie     Bine v-am regăsit dragii mei!

Sunteți pregătiți pentru o nouă doză de educație? Sau, “Gata oricând”, cum ar spune cercetașii. Căci, aceasta este deviza lor. Iar astăzi îi sărbătorim pe aceia ce au ales în România să fie lupișori, temerari, exploratori, seniori sau lideri. Adică membri ai acestei organizații, indiferent de vârstă.

Nu știu cât de multe știți despre existența cercetașilor pe plaiurile noastre mioritice, căci, ce-i drept, e una destul de discretă. Și nu pentru că fac lucruri ce nu ar merita promovate. Ci pentru că fac lucruri frumoase, fără a-și dori însă neapărat să se vadă pe sticlă. Și pentru că nu sunt atât de mulți cât și-ar dori ei. Iar la noi e foarte importantă cantitatea, nu-i așa? Nu strică și puțină calitate, dar
e musai să fie mult. Și dacă te costă mai nimic, deja te apropii de perfecțiune.

Căci, despre asta mă gândeam să vorbim astăzi. Despre dorința multora dintre contemporanii noștri de a cumpăra cât mai mult și cât mai ieftin. Dacă se poate, chiar totul. Alimente – căci, oricât de săraci am fi, frigiderul e bine să fie plin (probabil dintr-o teamă născută din vremurile dinainte de 1989). Haine… aici vrând-nevrând le alegi pe cele “Made in China”, pentru că au invadat piața,
mașini second-hand, caiete, stilouri, creioane, ghiozdane, jucării… și lista poate să continue. Dar mă opresc. Pentru că mă interesează acum cele cumpărate mai tinerilor de pe băncile școlii.

Caietele. Le luăm pe cele ieftine, pentru că putem cumpăra mai multe. Și pornim din start cu ideea că va fi nevoie de mai multe – și nu pentru că se vor umple repede. Ci pentru că se vor goli repede. De foile rupte din diferite motive. Iar unul dintre ele ar putea fi petele pe care le face elevul, datorită filelor ce ar putea suplini cu succes sugativa. Bineînțeles, asta dacă ne interesează aspectul
caietului.

Creioane. Ei, ce dacă nu le iau pe cele din lista doamnei profesor. Ce atâtea mofturi? HB-uri? Musai cu litere… Iau un set din acestea ieftine. Ce dacă se rupe vârful la școală chiar în timpul orei și în loc să desenze triunghiul echilateral face floricele din ascuțitură sau trage de coate colegii pentru a împrumuta un creion mai scump, dar mai rezistent?

Stilouri. Ei… pe vremea noastră, era un lux un stilou chinezesc. Iar acum, nu înţeleg de ce ne dăm coate când vedem proveniența lor. Sunt cele mai bune. Nu lasă pete, au rezervă ce se umplu din călimară. Aici chiar că se nimerește. Uite că nu tot ce e scump e și bun.

Nu cred că este cazul să continui cu enumerarea. Concluzia este simplă. Cum spunea și bunica: “Suntem prea săraci să cumpărăm lucruri ieftine”. N-ar fi rău să ne gândim de două ori la această zicere. Și să acționăm în consecință. Și poate așa îi educăm și pe cei mai tineri și chiar mici, despre cum și ce e bine de achiziționat pe viitor.

Și, dacă mă gândesc mai bine, și doza noastră zilnică e în cantitate mică, sper să o considerați și de calitate și un argument pe placul multora… nu costă!

0:00

comments

comments




Leave a Reply

avatar