Există organe despre care vorbim rar și pe care le ignorăm aproape complet, deși fără ele viața nu ar fi posibilă. Rinichii fac parte din această categorie. Nu îi vedem, nu îi simțim și, de cele mai multe ori, nu ne gândim la ei decât atunci când apare o problemă. Iar, după cum avertizează medicii, tocmai aceasta este cea mai mare capcană.
În cadrul emisiunii „Față în față” de la Viva FM, profesorul universitar dr. Adrian Covic, șeful Secției de Nefrologie a Spitalului Clinic „Dr. C.I. Parhon” din Iași, a explicat într-un limbaj accesibil de ce sănătatea rinichilor ar trebui să devină o prioritate pentru fiecare dintre noi. Mesajul său este simplu, dar puternic: boala renală evoluează, de cele mai multe ori, în tăcere.
Rinichii sunt adevărata stație de epurare a organismului. Ei filtrează permanent sângele, elimină toxinele, mențin echilibrul mineralelor, contribuie la controlul tensiunii arteriale și produc eritropoietina, hormonul responsabil de formarea globulelor roșii. Cu alte cuvinte, sunt implicați în mult mai multe procese decât ne imaginăm.
Paradoxal, deși rolul lor este vital, bolile renale rămân insuficient cunoscute. Profesorul Adrian Covic atrage atenția asupra unui fapt care i-ar surprinde pe mulți: boala cronică de rinichi este astăzi mai frecventă decât diabetul și se estimează că, până în 2030, va deveni una dintre principalele cauze de mortalitate la nivel mondial. Nu pentru că rinichii ar fi mai vulnerabili decât alte organe, ci pentru că suferă odată cu întregul organism.
Hipertensiunea arterială, diabetul, obezitatea, bolile cardiovasculare sau unele forme de cancer afectează inevitabil și rinichii. În plus, odată cu înaintarea în vârstă, funcția renală scade în mod natural. Problema este că rinichii nu dor. Nu trimit semnale evidente până când boala nu este deja într-un stadiu avansat. De aceea, mulți pacienți ajung la medic întrebându-se unde au greșit, fără să știe că afecțiunea evolua de ani de zile.
Vestea bună este că depistarea precoce nu presupune investigații complicate sau costisitoare. Două analize simple – determinarea creatininei, din care se calculează rata filtrării glomerulare, și verificarea prezenței proteinelor în urină – pot oferi informații esențiale despre starea rinichilor. Sunt analize accesibile, decontate și disponibile în orice laborator.
Poate că aici apare adevărata provocare. Nu lipsa tehnologiei, nu costurile și nici lipsa specialiștilor, ci timpul pe care alegem sau nu să îl investim în propria sănătate. Într-o societate în care alergăm permanent între serviciu, familie și obligații, prevenția rămâne adesea ultima pe lista priorităților. Iar consecințele se văd în statistici.
Medicul vorbește și despre ceea ce numește, poate surprinzător, un stil de viață „slow”. Nu este un slogan, ci o recomandare medicală. Alimentația echilibrată, mișcarea regulată, evitarea excesului ponderal și reducerea consumului de băuturi hipercalorice reprezintă măsuri care protejează nu doar rinichii, ci întregul organism.
Interesant este și faptul că unele mituri continuă să circule fără temei. De exemplu, ideea că apa minerală ar favoriza apariția pietrelor la rinichi este, în majoritatea cazurilor, falsă. Dimpotrivă, multe ape minerale din România conțin minerale care pot contribui la prevenirea litiazei renale. Problema reală nu este apa minerală, ci consumul excesiv de băuturi carbogazoase îndulcite, bogate în zahăr și fosfați.
Poate cel mai emoționant moment al dialogului a fost cel în care profesorul Adrian Covic a vorbit despre dializă. Deși pentru mulți pacienți acest cuvânt înseamnă teamă, medicul propune o perspectivă diferită: dializa nu este sfârșitul, ci șansa la viață atunci când rinichii nu mai funcționează. Este dovada progresului medicinei și o soluție care permite supraviețuirea până la un eventual transplant. Mai mult, România are rezultate remarcabile în domeniul dializei și transplantului renal, cu rate de supraviețuire comparabile sau chiar superioare unor state europene.
Concluzia este una care merită reținută. Sănătatea nu se pierde într-o singură zi, iar boala nu apare peste noapte. Între cele două există ani întregi în care putem interveni. Un set de analize făcut la timp, o alimentație mai echilibrată și câteva ore dedicate anual unui control medical pot face diferența dintre prevenție și tratament.
Poate că rinichii nu dor. Dar tocmai tăcerea lor ar trebui să ne convingă să îi ascultăm mai atent.
