Duminică, 28 iunie, la Cimitirul Evreiesc din Iași, supraviețuitori, reprezentanți ai comunității evreiești, oficialități și ieșeni se vor reuni pentru a comemora victimele Pogromului din iunie 1941. Au trecut 85 de ani de la una dintre cele mai întunecate pagini din istoria României, o tragedie care a schimbat pentru totdeauna destinul orașului.
Există momente în istorie care nu pot fi măsurate doar în ani. Pogromul de la Iași este unul dintre ele. Timpul a trecut, generațiile s-au schimbat, însă urmele lăsate de acele zile de iunie 1941 rămân adânc întipărite în memoria orașului.
Între 27 și 30 iunie 1941, la ordinele regimului condus de Ion Antonescu și Mihai Antonescu, mii de cetățeni români de etnie evreiască au devenit victimele unei campanii de violență fără precedent. Militari români și germani, sprijiniți de reprezentanți ai autorităților și de civili, au declanșat unul dintre cele mai sângeroase pogromuri din istoria Europei.
Zilele în care Iașul a fost cuprins de teroare
Oameni au fost scoși din case, bătuți, jefuiți sau împușcați pe străzi. Mii de bărbați au fost adunați în curtea Chesturii Poliției din Iași, unde, în dimineața de 29 iunie, asupra lor s-a deschis focul. Printre victime s-au aflat bătrâni, adolescenți și oameni care nu avuseseră nicio vină în afară de originea lor etnică.
Mărturiile vremii vorbesc și despre cruzimea la care au fost supuse femeile și fetele evreice, obligate să transporte cadavre și să curețe sângele rămas în urma masacrului.
„Trenurile morții”, simbolul suferinței
După execuțiile de la Chestură, aproximativ 7.000–7.700 de supraviețuitori au fost înghesuiți în două trenuri de marfă, fără apă și fără hrană.
Unul dintre trenuri a ajuns la Călărași după aproape o săptămână. Din cei aproximativ 5.000 de oameni aflați în vagoane au supraviețuit doar 1.011. Celălalt tren, cu destinația Podu Iloaiei, a transportat între 2.000 și 2.700 de persoane, dintre care numai aproximativ 700 au rămas în viață.
Asfixia, setea și căldura au transformat vagoanele în adevărate camere ale morții.
Aproape 15.000 de victime
Numărul exact al celor uciși a fost mult timp disputat. Autoritățile antonesciene au vorbit inițial despre aproximativ 4.000 de morți la Chestura Poliției, iar ulterior cifra totală a fost ridicată la 14.000.
Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România indică însă că în timpul Pogromului de la Iași au fost uciși 14.850 de evrei – aproape o treime din întreaga populație evreiască a orașului.
O rază de umanitate: Viorica Agarici
În mijlocul violenței a existat și un gest care avea să rămână în istorie.
La 3 iulie 1941, în gara Roman, Viorica Agarici, președinta filialei locale a Crucii Roșii, a înfruntat militarii care păzeau unul dintre „trenurile morții” și le-a oferit supraviețuitorilor apă, hrană și primul ajutor. Tot atunci au fost coborâte și trupurile celor care muriseră pe drum.
Curajul ei a avut însă un preț. A fost marginalizată de comunitatea în care trăia, a fost nevoită să renunțe la activitatea din Crucea Roșie și să părăsească orașul. Recunoașterea oficială a venit abia după moarte. În 1983, Centrul Yad Vashem din Ierusalim i-a acordat titlul de „Drept între Popoare”, una dintre cele mai înalte distincții acordate celor care au salvat evrei în timpul Holocaustului.
Memoria care trebuie păstrată vie
Comemorarea organizată duminică la Cimitirul Evreiesc din Iași nu este doar un moment de reculegere. Este un apel la memorie și responsabilitate.
La 85 de ani de la Pogromul de la Iași, orașul își amintește nu doar de miile de vieți curmate, ci și de obligația generațiilor de astăzi de a păstra adevărul istoric și de a combate orice formă de ură, discriminare sau antisemitism.
Pentru că memoria victimelor nu aparține doar comunității evreiești. Ea face parte din istoria Iașului și din conștiința unei societăți care are datoria de a nu repeta niciodată asemenea tragedii.
Notă: Fotografiile din timpul pogromului au fost realizate de fostul Serviciu Special de Informații, fiind păstrate în origial în Arhiva CNSAS și digitalizate de Yad Vashem Institute, United States Holocaust Memorial Museum, Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
sursa:historia.ro
