Doza de educaţie (DDE) – Pe căldura asta, cred că există doar două categorii de oameni: cei care mănâncă înghețată… și cei care spun că nu mănâncă, dar au deja o linguriță în mână.

Pe 23 iulie este Ziua Internațională a Înghețatei cu Vanilie. Da, vanilia aceea pe care mulți o consideră prea simplă. Până când o compară cu alte arome și, surpriză, tot la ea se întorc. Seamănă puțin cu oamenii discreți: nu fac zgomot, dar rezistă în timp.

Dincolo de gust, psihologii spun că înghețata nu ne răcorește doar corpul, ci și starea de spirit. Gustul dulce activează centrii plăcerii din creier, iar aroma de vanilie este asociată cu liniștea, confortul și amintirile plăcute. Nu întâmplător, multe persoane spun că vanilia „are gust de copilărie”. Poate pentru că ne duce, fără bilet, înapoi la verile în care cea mai mare grijă era să nu se topească înghețata înainte s-o terminăm.

Numai că există o mică problemă. Înghețata are un talent aparte: se topește repede în cornet și… mai încet pe șolduri. Dacă prima cupă este un răsfăț, a treia începe deja să negocieze cu cântarul. Și, culmea, cântarul nu este deloc impresionat că afară sunt 38 de grade.

Vestea bună este că nu înghețata ne îngrașă, ci excesul. O cupă savurată încet, fără vinovăție, este cu totul altceva decât cutia întreagă mâncată în fața televizorului, în timp ce ne convingem că „doar gustăm”.

Poate că și aici se ascunde o lecție. Nu trebuie să renunțăm la micile bucurii ca să avem grijă de noi. Trebuie doar să învățăm să le savurăm, nu să le transformăm în competiții. Până la urmă, vara nu se măsoară în numărul de înghețate mâncate, ci în amintirile pe care le construim.

Așa că, dacă astăzi vă răsfățați cu o înghețată cu vanilie, faceți-o fără grabă. Bucurați-vă de gust, de răcoare și de moment. Pentru că sănătatea nu înseamnă să nu mănânci niciodată înghețată. Înseamnă să știi când o cupă este suficientă… chiar dacă sufletul ar mai cere încă una.

prof. Maria Adriana Nichitean