Doza de educaţie (DDE) – Există un test simplu prin care îți dai seama dacă ai copilărit la țară sau măcar ai petrecut câteva veri la bunici… Ai purtat vreodată cireșe la urechi? Dacă ai zâmbit, înseamnă că știi exact despre ce vorbesc.
Înainte să existe filtre pe telefon, exista oglinda din hol. Înainte de bijuterii sofisticate, existau două cireșe bine alese, prinse de codițe și transformate, cu multă imaginație, în cei mai frumoși cercei din lume. Nu costau nimic. Dar valorau enorm.
E curios cum, în copilărie, aveam talentul de a transforma orice într-o poveste. Un băț devenea sabie. O pătură devenea cort. Iar două cireșe… deveneau eleganță.
Astăzi cumpărăm jucării care vorbesc, haine care luminează și telefoane care fac aproape orice. Și totuși, parcă ne este tot mai greu să ne minunăm.
Poate pentru că am uitat un secret pe care copiii îl cunosc foarte bine: bucuria nu vine din prețul lucrurilor, ci din felul în care le privești.
Îmi place să cred că cireșele la urechi nu erau doar o joacă. Erau un exercițiu de imaginație. O lecție despre creativitate, fără să știm că îi spune așa. Nimeni nu ne explica dezvoltarea personală. Pur și simplu ne jucam.
Și mai era ceva.
Nu ne făceam poze din două în două minute. Nu ne interesa dacă ieșeam bine în cadru. Râdeam, alergam, mâncam cireșele și, după câteva minute, cerceii dispăreau. Nu rămâneau pe internet. Rămâneau în memorie. Poate tocmai de aceea ne sunt atât de dragi.
Astăzi, când totul pare să se măsoare în preț, brand și imagine, două cireșe ne amintesc că frumusețea poate fi incredibil de simplă. Și că cele mai prețioase amintiri nu sunt cele pe care le-ai cumpărat, ci cele pe care le-ai trăit.
Așa că, dacă vara aceasta aveți prin preajmă un copil, puneți-i două cireșe la urechi. Sau puneți-vă chiar dumneavoastră.
S-ar putea să râdeți… Dar s-ar putea, pentru câteva clipe, să aveți din nou vârsta la care fericirea încăpea într-un pom, într-o mână de cireșe și într-o pereche de cercei care rezistau… până la prima poftă.
prof. Maria Adriana Nichitean
