Doza de educaţie (DDE) – Este vineri. Momentul acela al săptămânii în care visăm la weekend încă de luni, iar când ajunge, nu prea știm ce să facem cu el.

Sau, mai exact, știm. Îl umplem. Cu cumpărături, curățenie, drumuri, liste, planuri, organizare și încă puțină organizare, ca să fim siguri că nu ne scapă ceva.

Pentru că, dacă suntem sinceri, nouă, adulților, ne este teribil de greu să stăm degeaba. De fapt, nici nu ne mai place expresia. „Ce-ai făcut azi?” „Nimic.” Sună aproape rușinos. Ca și cum ai mărturisi o faptă condamnabilă.

Trăim într-o lume în care „ocupat” a devenit sinonim cu „important”. Dacă alergi dintr-un loc în altul, dacă ai agenda plină și telefonul sună continuu, înseamnă că ești valoros.

Dacă stai pe o bancă și privești norii… lumea începe să se îngrijoreze pentru tine.

Și totuși, copiii nu au problema asta.

Puneți un copil într-o curte și va găsi ceva de făcut. Puneți un adult într-o curte și după trei minute va începe să tundă iarba, să verifice e-mailul sau să caute un tutorial despre cum se întreține corect banca pe care stă.

Poate că am uitat ceva pe drum.

Am uitat că mintea are nevoie și de pauze. Că ideile bune apar rareori când suntem presați de timp. Că liniștea nu este lene. Este spațiu. Spațiu pentru gânduri. Pentru conversații. Pentru noi înșine.

Iar weekendul vine exact cu această invitație. Nu să nu facem nimic toată ziua. Ci să nu transformăm fiecare oră într-o misiune. Să bem cafeaua puțin mai încet. Să ieșim la plimbare fără obiectiv. Să stăm pe o terasă fără să verificăm telefonul la fiecare două minute. Să ne permitem luxul modern suprem: să nu fim productivi pentru o vreme.

Așa că, la început de weekend, vă propun un exercițiu aproape revoluționar. Rezervați-vă măcar o jumătate de oră în care să nu rezolvați nimic. Să nu optimizați nimic. Să nu demonstrați nimic. Doar să fiți.

Pentru că, uneori, cele mai importante lucruri din viață se întâmplă exact atunci când avem curajul să stăm degeaba.

prof. Maria Adriana Nichitean