Doza de educaţie (DDE) – Săptămâna aceasta, absolvenții de clasa a XII-a intră în focul… sau, mai corect spus, în călduțul început al Bacalaureatului. Au început probele de competențe, iar pentru unii elevi emoțiile sunt atât de mari, încât ai putea crede că urmează să susțină admiterea la NASA.
Și totuși, dacă stăm puțin și analizăm situația, apare o întrebare simplă: câți dintre noi am auzit vreodată de cineva care să fi picat probele de competențe?
Exact.
Sunt convinsă că există cazuri rare, excepționale, aproape legendare, despre care se vorbește în șoaptă pe holurile școlilor, alături de poveștile despre elevii care au învățat tot comentariul și au uitat să scrie numele pe lucrare. Dar, în realitate, marea majoritate a elevilor trec aceste probe fără probleme.
Și există un motiv simplu. Profesorii care evaluează competențele nu stau la pândă să descopere greșeli și să împartă verdicte nemiloase. Dimpotrivă. Ei încearcă să identifice ceea ce știe și poate să facă elevul, nu ceea ce nu știe.
De altfel, ar fi și puțin nedrept să fim excesiv de severi când vorbim despre competențe. Să recunoaștem: școala noastră este construită încă mai ales în jurul teoriei. Elevii rezolvă teste, completează fișe, învață definiții și formule. Mult mai rar au ocazia să demonstreze ce pot face concret cu ceea ce au învățat.
Vorbim despre competențe digitale, dar de multe ori evaluăm mai ales cunoștințe. Vorbim despre comunicare, dar elevii petrec mai mult timp răspunzând în scris decât exprimându-și ideile în contexte reale. Vorbim despre aplicabilitate, însă evaluarea rămâne deseori captivă între două coperți și câteva foi de hârtie.
Poate tocmai de aceea probele acestea sunt, într-un fel, printre cele mai apropiate de viața reală. Nu te întreabă doar ce ai memorat, ci încearcă să vadă dacă te poți descurca.
Așa că, dacă ești absolvent și ai emoții, am o veste bună: profesorii nu vin cu lupa după greșeli, iar probele de competențe nu sunt concepute ca o capcană. Sunt mai degrabă o confirmare că ai acumulat, în cei doisprezece ani de școală, niște instrumente cu care să mergi mai departe.
Iar dacă tot vorbim despre competențe, poate cea mai importantă dintre ele în această săptămână este să nu transformi o formalitate într-o tragedie grecească.
Respiră, intră în sală și fă ce știi. Statistic și omenește vorbind, sunt șanse foarte mari să ieși de acolo exact cum au ieșit generațiile dinaintea ta: cu competențele evaluate și cu emoțiile consumate degeaba.
prof. Maria Adriana Nichitean
