Doza de educaţie (DDE) – Astăzi este Ziua Națională a Psihologului. Știați? Probabil nu. N-a fost niciodată bătaie pe buchete de flori pentru psihologi, deși unii chiar ar merita – mai ales după ce au stat 50 de minute ascultând despre cum „nu-i nimic, mă descurc singur”.
Într-o societate grăbită, cu program de la 8 la… burnout, rolul psihologului pare un lux. Un moft urban. „Ce, n-avem ce face cu banii?” – se aude pe la colțuri. Sau varianta clasică: „La psiholog merg doar cei slabi.”… Ei bine, să ne înțelegem: cei care vin la psiholog nu sunt slabi, sunt suficient de puternici cât să aleagă să nu mai ducă totul singuri. Slab e ego-ul care spune „n-am nevoie de nimeni”.
Psihologul nu-ți dă pastile și nu are glob de cristal. Nu-ți rezolvă viața cu o baghetă magică. Dar știe să pună întrebările potrivite când tu nu mai știi ce să te întrebi. Sau când creierul tău fuge în toate direcțiile, ca un GPS care urlă „reconfigurare traseu” din 5 în 5 minute.
În România, de multe ori, psihologul are de lucru și cu clientul, și cu rușinea clientului că a ajuns acolo. Și mai e și vecinul curios: „Dar ce-ai pățit, măi? Ai înnebunit?” Ei bine, nu. Dar poate că ai început, în sfârșit, să te ocupi de mintea ta la fel cum te ocupi de dantura ta: preventiv, regulat și cu cineva care chiar știe ce face.
Într-o lume cu notificări neîntrerupte și răgazuri tot mai rare, psihologul rămâne poate singura voce care te oprește din goană și te întreabă simplu și autentic: „Tu, cum ești cu adevărat?”
Astăzi, de Ziua Națională a Psihologului, nu e despre festivism. E despre recunoaștere. Despre a înțelege că sănătatea mintală nu e un moft, ci o nevoie. Și că e curajos, nu rușinos, să ai grijă de ea.
Poate nu dăm drumul la artificii, dar putem aprinde – fiecare dintre noi – o mică lumină. Cea care ne ajută să vedem mai clar înăuntrul nostru, dincolo de zâmbetele de complezență și oboseala bine ascunsă. O lumină care ne îndeamnă la sinceritate, la compasiune față de noi înșine, la pasul greu – dar esențial – de a cere ajutor.
Și dacă tot vorbim despre o „Doză de educație”, să fie aceasta: A merge la psiholog nu înseamnă că ai o problemă. Înseamnă că ai grijă de tine. Iar asta nu e o slăbiciune. E, poate, cea mai mare formă de putere.
prof. Maria Adriana Nichitean
