Doza de educaţie (DDE) – Alegerile prezidențiale din 4 mai s-au încheiat. Am votat. Sau, mai bine spus, am votat între trecut și viitor, între Est și Vest, între frică și speranță. Nu s-a votat nici de data asta pentru educație. Pentru că educația, deși invocată de toți, a fost complet absentă din campania electorală.
Într-o campanie slabă, dezlânată și mai degrabă populistă decât vizionară, n-a existat nici timp, nici chef să vorbim despre școală. Și totuși, aproape toți candidații aveau un trecut legat de educație: un olimpic, un profesor de istorie, un fost ministru, chiar și un caz faimos de plagiat. Dar nimeni n-a avut curajul să abordeze acest domeniu în mod serios. Sau, mai grav, poate n-a considerat că merită.
S-au aruncat teme mari în arenă – geopolitică, suveranism, digitalizare, conspirații internaționale – dar nicio întrebare despre manuale, planuri-cadru, abandon școlar sau formarea profesorilor. Nu s-a discutat nici măcar despre ce învață, azi, copiii noștri la școală. Și mai ales: de ce învață așa? Ar fi fost chiar culmea… astea sunt teme de dezbatere pentru un viitor președinte?…
„România educată”, fosta promisiune de țară, a rămas o frază goală. Legea educației, votată în 2023, e pe jumătate aplicată, iar reformele anunțate se află în așteptare, suspendate până „după alegeri”. Planurile-cadru pentru liceu sunt încă în sertar, iar studiile despre starea sistemului… la stadiul de intenție.
Ministrul actual, domnul Daniel David, a ales să nu tulbure campania cu schimbări majore. Poate nici nu a fost lăsat. A ținut lucrurile pe linia de plutire, dar nu a riscat o direcție clară. Iar școala, ca de obicei, a rămas pe margine. Spectatoare.
Astăzi, după vot, suntem exact unde eram și înainte: cu un sistem educațional obosit, cu profesori epuizați și cu elevi care merită mai mult. Din păcate, chiar și speranța, care trece în neființă cică ultima, mi-a cam dispărut atunci când mă gândesc la posibilitatea ca următorul președinte să înțeleagă că fără educație, orice plan de țară e doar o iluzie.
Și poate că aici e marea lecție pe care o lasă în urmă aceste alegeri: într-o țară în care educația e mereu lăsată „pentru mai târziu”, nu e de mirare că viitorul pare tot mai greu de construit.
Cât timp școala rămâne doar decor electoral și nu subiect de strategie națională, vom continua să votăm pentru promisiuni, dar nu pentru soluții. Și ne vom mira, din patru în patru ani, că lucrurile nu se schimbă, uitând că acolo unde nu investim în învățare, vom culege mereu ignoranță. Pe termen lung. Și din păcate, la vot.
prof. Maria Adriana Nichitean
