Doza de educaţie (DDE) – Duminica aceasta timpul a zăbovit preț de o oră. În glumă, bineînțeles, căci și timpului îi place să joace feste. Și, din nefericire, nu e nici darnic pe cum l-am dori, nici zgârcit cum îl etichetăm prea des. Cei care au uitat de schimbarea orei, și-au dat cu ochii de ceasul de perete, au avut timp pentru câteva minute să se simtă învingători ai alarmei de dimineață. Asta până ce s-au uitat la ceasul de pe telefon și și-au dat seama că s-a trecut la ora de toamnă-iarnă.

Cam care sunt efectele acestei schimbări pentru mulți? În primele zile simțim brusc o poftă de somn pe la ora 9 seara, ca niște bunicuțe obosite. În schimb diminețile devin un pic mai acceptabile – doar pentru că soarele e deja pe cer de ceva vreme. Deși teoretic am câștigat o oră, cafelele se înmulțesc brusc, ca și cum timpul în plus ar veni cu o taxă ascunsă în cofeină.

Ceasul nostru intern e confuz: „E dimineață sau încă e noapte? Am dormit suficient sau trebuie să mă mai întorc pe partea cealaltă?” e ca și cum organismul ar juca un joc de puzzle cu fusurile orare.

Metabolismul nostru, micul ceasornicar al corpului, poate deveni un pic debusolat, iar ora mesei de prânz se poate transforma într-un concurs de supraviețuire contra senzației de foame.

Ei… dar să nu uităm de momentul magic când te uiți la ceasul de pe perete și îți dai seama că încă nu l-ai dat înapoi. E ca un joc de-a „ghicește ora adevărată,” în care toate ceasurile din casă par să fie de acord că nu sunt în acord.

Abia, după câteva zile, organismul se împacă cu ideea că toamna e înaintată deja, că ora 5 după-amiază pare mai mult ca o seară târzie și că e timpul să scoatem pătura pufoasă și să îmbrățișăm serile lungi și răcoroase.

Zic să ne bucurăm de ora aceasta pe care o considerăm bonus, deși nu este, chiar dacă ne ia o săptămână să ne obișnuim cu ea!

E vacanță pentru mulți, deci timp de încărcat bateriile tuturor ceasurilor, interne sau externe, cu gândul la ce va veni.

prof. Maria Adriana Nichitean