Bun găsit, dragilor!
Săptămâna trecută, am încheiat un proiect cu bine, fapt ce m-a făcut fericită. Foarte fericită. Și vă spun și vouă, deși citeam undeva o recomandare conform căreia e bine a-ți trăi momentele de fericire în liniște, pentru că lumea e plină de invidioși ce fac gălăgie lângă inima ta. Și m-am întrebat dacă așa o fi…
Și-apoi, mi-a venit în minte proverbul căruia cred, că îi dădeam o semnificație greșită până acum: “Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște”. Le explicam până nu demult și copiilor la clasă că un prieten adevărat este cel care îți rămâne alături atunci când îți este greu. Dar, oare chiar așa o fi? E atât de simplă definiția prieteniei adevărate?
Îmi vin în minte momente în care mi-a fost greu. Și au fost persoane care au vrut să cunoască motivul și și-au oferit sprijinul real imediat. Persoane care își activează latura aceasta altruistă doar atunci când te simt neajutorat și au credința și putința de a te ajuta. Și-ți spui atunci că deși nu par așa în restul timpului, ei chiar pot fi prieteni minunați. De ce spun că par altfel în restul timpului? Pentru că aceste persoane când te văd fericit se înnegurează. Fericirea ta le activează lor nefericirea. Și-atunci te întrebi dacă îți sunt cu adevărat prieteni. Și cât de valabil e proverbul amintit.
Eu cred că prietenul adevărat e cel ce trăiește alături de tine și tristeți, dar și bucurii. O poate face în tăcere, sau cu cuvinte puține. Dar cu suficiente gesturi cât să-l simți că e adevărat. Adevărat prieten. Căci, oamenii de care te înconjori, pentru a fi în rezonanță cu tine, trebuie să îți semene oarecum. Și-atunci te aștepți să se bucure și să se întristeze de aceleași lucruri ca și tine, măcar de dragul tău. Altruismul cred, nu e doar despre a dărui fericire ci și despre capacitatea de a primi fericire.
Dar cum nu suntem deținătorii adevărului absolut s-ar putea să greșesc. Cu toate acestea voi continua să apreciez acele persoane care mă ajută atunci când mi-e greu și să-i iubesc pe cei ce sunt capabili să fie și fericiți pentru fericirea mea. Așa cum încerc să fac și eu. Și cred că-mi iese de cele mai multe ori, fără eforturi prea mari. Chiar și atunci când uit să-mi consum doza recomandată de educație.
