Profesorul doctor în biologie, Sorin Trelea, este şi unul dintre cei mai vechi piloţi ai Bucovinei. El sărbătorește, anul acesta, 47 de ani de zbor.
Sorin Trelea este maestru al sportului la planorism şi posesorul insignei FAI (Federaţia Aeronautică Internaţională), C-ul de aur cu un diamant, în acelaşi timp instructor de planorism şi ULM (avioane ultrauşoare), dar şi instructor examinator ULM pe Moldova.
Prima sa pasiune este zborul, a urmat ornitologia, fiind şi doctor în biologie.
Cartea sa de doctorat se numește “Dinamica ornitologiei din Depresiunea Rădăuți”.
Ulterior, a descoperit fotografia, ca o a treia pasiune, şi a avut chiar o expoziție de fotografie, la Galeriile de Artă din Rădăuți.
Despre pasiunile sale – zborul, ornitologia, fotografia – Sorin Trelea a vorbit la Radio VIVA FM Rădăuţi.
“Cea mai veche pasiune a mea este zborul, și cumva se leagă, pentru că eu am fost planorist. În 1968, am început planorul. Ori zborul cu planorul presupune folosirea curenților ascendenți termici și termodinamici, și acolo m-am întâlnit cu o serie de zburătoare, cum sunt răpitorii ăștia de zi, sau berzele, care utilizează acești curenți. Am avut privilegiul să le văd de aproape, la ele acasă cum s-ar spune, și un capitol din doctoratul meu – care a făcut o oarecare impresie, fiind o noutate absolută și pe plan național și pe plan mondial – a fost zborul păsărilor în curenți ascendenți termici și termodinamici. A fost o îmbinare fericită, între pilot și posibilitatea ca un aparat cum e planorul, care nu face zgomot, să-mi dea prilejul să mă apropii de aceste păsări. Deci, zborul a fost prima pasiune, ornitologia a doua. La astea se mai adaugă pasiunea pentru fotografie. Îmi place foarte mult să fac fotografie”.
Profesorul doctor în biologie a spus mai multe şi despre ornitologie.
“Nu mai departe de acum două nopți, am umblat cu mașina, împreună cu soția mea, de la ora 21 până la ora 2 și jumătate noaptea, undeva în situl rezervației Rarău – Giumalău, pentru a determina și a monitoriza răpitori de noapte. Suntem în cursul desfășurării unui proiect de monitorizare a păsărilor în această zonă, care se va finaliza cu un plan de management, care va pune sub ocrotire păsările rare din zonă. Sunt însoțit, spre bucuria mea, de o tânără echipă de ornitologi de la Iași, și, împreună cu echipa aceasta din Iași, bântuim și prin pădure, și prin golul alpin. Proiectul se încheie în luna octombrie. Acum doi ani, am finalizat un alt proiect, de aceeași manieră, în Obcina Feredeului, care s-a finalizat cu alcătuirea unui plan de management. Vreau să vă spun că se îmbină utilul cu plăcutul, pentru că noi suntem plătiți pentru efortul pe care-l facem, dar sunt și situații foarte grele, în locuri greu accesibile, unde nu ai încotro, trebuie să ajungi, indiferent de starea vremii, indiferent de starea sufletească pe care o ai, indiferent de faptul că ești răcit sau te doare ceva, dar acolo unde este pasiune, nimic nu este de netrecut”.
Nu în ultimul rând, Sorin Trelea a vorbit despre zbor şi despre senzaţia pe care i-o dă acesta.
“Am avut prilejul, acum 11 ani și ceva, să cumpăr primul avion ultraușor din zona asta. Eu zburam cu planorul la Suceava, acolo era locul unde zburam frecvent, între timp devenisem și instructor de zbor la planor. Sunt și astăzi și fac acest sport la Iași, pentru că la Suceava, deocamdată, aeroportul este în lucru și nu se poate zbura. (La Frătăuți este un aerodrom) Am concesionat pista, care era de 550 de metri, cu iarbă, s-a construit un hangar și ne-am început acolo treaba, am făcut și mitinguri. Am mărit hangarul, s-au făsut două piste acuma, el (Dorin Mitric) s-a calificat pentru zbor de noapte, se zboară și noaptea, este o pistă balizată special pregătită pentru acest lucru. Am senzația că este singura pistă privată de genul ăsta, din țară. Hangarul s-a umplut de avioane, se zboară și ziua, se zboară și noaptea, și am mândria că, de la un miting în 1998 făcut aici, pe Toloaca Rădăuțiului (asta a fost prima manifestare, am reușit să aduc atunci și parașutiști și avioane de acrobație), iată că s-a populat foarte bine zona cu aerodromul de la Frătăuți. Să vă povestesc senzația zborului? E ca și cum v-aș povesti un concert. Cuvintele sunt neîncăpătoare pentru senzația zborului și pentru pasiune. Eu de fapt spun că nu e pasiune, este boală, de care nu mai scapi, te obsedează toată viața. Dacă, dintr-un motiv sau altul, nu mai ai posibilitatea să zbori, este extrem de dureros”.
Doina CRAIU
Radio VIVA FM Rădăuți
