La 25 de ani de la Revoluţie, cercetările despre “decembrie 1989” nu au fost, în mare parte, încheiate, continuând să existe semne de întrebare referitoare la oamenii care ar fi fost spatele evenimentelor şi, mai ales, la cine este vinovat pentru moartea a peste 1.000 de români.
Plimbat de la un parchet la altul şi ajuns şi pe masa judecătorilor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), dosarul Revoluţiei din ’89 este încă departe de a face lumină în cazul unui subiect rămas sensibil dacă nu pentru o naţiune, măcar pentru foarte pentru multe persoane.
Procurorii de la Parchetul Militar fac verificări cu privire la filmul evenimentelor din decembrie ’89, după ce în martie au preluat acest dosar de la Secţia de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. Cazul se afla la PICCJ din aprilie 2011, după ce Secţia Parchetelor Militare (SPM) şi-a declinat competenţa de soluţionare. Anterior, în 2009, cauza fusese preluată de Parchetul instanţei supreme de la Parchetele Militare, acolo unde existau câteva mii de anchete, care au fost, în urmă cu cinci ani, comasate într-un singur dosar.
“Stabilirea condiţiilor şi a circumstanţelor în care persoanele care au participat la revoluţia anticomunistă au fost ucise sau rănite face obiectul a 4.495 de dosare penale, din care 2.984 dosare au fost analizate de Parchetului Teritorial Militar Bucureşti şi 1.601 de către parchetele militare teritoriale. Din acestea, un număr de 3.135 au avut ca obiect omorul sau atentatul grav la intregritate fizică. În 112 dosare, un număr de 275 de inculpaţi au fost trimişi în judecată, printre care şase generali, 38 de ofiţeri şi subofiţeri, alţi 35 de militari din Ministerul Apărării, 12 generali, 81 de ofiţeri şi subofiţeri şi un militar din cadrul MAI şi 61 de civili”, s-a precizat într-o adresă trimisă de statul român la CEDO.
