Bun găsit, dragii mei!
Astăzi e luni, prima zi din penultima săptămână de școală, înaintea vacanței de iarnă. O săptămână grea, dacă ținem cont că această perioadă e cea a serbărilor. Pentru Moș Crăciun, pentru părinți și copii.
Și, ca în zicerea “Ziua bună se cunoaște de dimineață”, dacă vrem să fie bună săptămâna, ar fi potrivit să începem cu o zi de luni… bună. În care să ne pregătim sufletește pentru ceea ce urmează… Unii ar putea spune că nu este cazul. Căci, serbările sunt motiv de bucurie, mai ales dacă sunt dedicate Moșului cel darnic.
Așa să fie?! Căci, dacă ne gândim la unii părinți, participanți consecvenți la serbările celor mici, putem anticipa întrebările generatoare de frământări: Oare al meu copil iar va sta pe rândul din spate la serbare?… Ce dacă e înalt? Cea pirpirie din spate nu poate sta puțin pe vârfuri ca să se vadă? Sau poate sări din când în când, ca să-și vadă părinții. Că doar vine Moșul! Și ar părea semn de bucurie… Oare va reuși să-și dovedească talentul, dacă are un vers mai puțin decât colegul de bancă?… Nu știu cum se întâmplă, dar numai mie mi se întâmplă din astea… Frământări de-ale părinților…
Dar, oare, care sunt frământările profesorilor? Sunt cele generate de aceleași posibile întrebări ale părinților… E drept că cei înalți stau tot timpul în rândul din spate. Dar în linie dreaptă să-i așez pe toți, ar însemna o cheltuială prea mare, căci spartul peretelui costă, iar serbarea trece… În privința versurilor, anul acesta mi-am luat măsuri de precauție. Câte cinci versuri fiecare… Dar ce te faci dacă se apucă vreun părinte să numere cuvintele?!…
Doar copiii au frământări mai puține… Oare, va veni Moșul cel adevărat?… Chiar și în al doilea rând de este, îi va cânta Moșului cu același drag și puține sau multe versurile, le va recita pe nerăsuflate. Tot cu drag! E drept că mami și tati ar fi vrut să se vadă mai bine pentru viitoarea poză pentru Facebook, dar el e mai bine acolo. Căci, se văd mai puțin emoțiile.
Și, pentru că este luni și vrem să ne mergă toată săptămâna bine, ce-ar fi să ne pese – părinți sau profesori – mai puțin de rândul în care șade cel mic la serbare, de numărul de cuvinte pe care le rostește și mai mult de bucuria și emoțiile lui.
Căci, vine Crăsiunul! Și ne dorim să fim și mai buni! Cu toții. Consumatori sau nu de educație.
