Doza de educaţie (DDE) – Există oameni care măsoară începutul verii după calendar. Există oameni care îl măsoară după temperatură. Eu îl măsor… după înghețată. Mai exact, după prima înghețată mâncată în vacanță.

Recunosc din start: sunt complet lipsită de obiectivitate când vine vorba despre acest subiect. Gust înghețată oriunde mă poartă pașii. În orice oraș. În orice țară. În orice anotimp.

Pentru mine, înghețata nu este un desert. Este un mod de a face cercetare de teren.

Am mâncat înghețată în ploaie, în noiembrie, la minus câteva grade, spre uimirea oamenilor care mă priveau de parcă testam limitele medicinei moderne.
Și totuși, vara aceasta am bifat până acum o singură înghețată în oraș. Una! Din prea puțin timp petrecut cu soarele…

Să recunoaștem, vara fără înghețată este ca vacanța fără copii fericiți. Există, dar parcă îi lipsește ceva esențial. Mai ales acum, când tocmai a început vacanța mare.

Pentru generații întregi de copii, prima înghețată de vacanță are valoare simbolică. Este certificatul oficial că școala s-a terminat. Mai oficial decât catalogul închis și mai convingător decât orice discurs festiv.

Prima înghețată spune: gata, de acum avem voie să pierdem timpul frumos. Să ieșim la plimbare fără grabă. Să ne întâlnim cu prietenii. Să stăm afară până târziu. Și să ne murdărim pe tricou fără consecințe academice.

De altfel, cred că există o regulă nescrisă a copilăriei: o înghețată bună trebuie să se topească puțin prea repede și să creeze măcar un moment de panică. Altfel nu se pune.

Așa că, la începutul acestei vacanțe, vă doresc tuturor ceea ce îmi doresc și mie: o vară cu multe motive de bucurie și cu mai mult de o singură înghețată.

Pentru că uneori fericirea nu vine în ambalaje complicate. Uneori vine într-un cornet. Și are gust de copilărie.

prof. Maria Adriana Nichitean