Doza de educaţie (DDE) – Există știri care te surprind. Și există știri care te fac să verifici de două ori sursa, doar ca să fii sigură că nu e satiră.
Una dintre ele spune că România se află pe locul al doilea în Uniunea Europeană la utilizarea inteligenței artificiale de către profesori, la egalitate cu Cehia și imediat după Malta. Recunosc: prima mea reacție a fost de admirație. A doua, de mirare.
Pentru că trăim într-o țară în care încă există profesori excepționali care schimbă vieți, dar și școli în care imprimanta este tratată ca tehnologie de vârf, iar parola contului instituțional circulă prin cancelarie ca o moștenire de familie.
Să ne înțelegem: vestea este, în esență, una bună. Faptul că profesorii folosesc instrumente de inteligență artificială pentru a pregăti lecții, pentru a crea materiale sau pentru a adapta conținutul la nevoile elevilor arată deschidere și capacitate de adaptare.
La urma urmei, profesorii au făcut dintotdeauna ceea ce face și inteligența artificială: caută explicații mai bune, formulează întrebări și încearcă să transforme informația în înțelegere.
Doar că există și o ironie a momentului… Uneori, în aceeași școală în care un profesor îi cere unui chatbot să genereze exerciții personalizate, alt profesor încă se luptă eroic să deschidă un fișier Excel sau să intre pe platforma educațională cu contul profesional. Nu din lipsă de inteligență. Ci din lipsă de formare, sprijin și exercițiu.
Digitalizarea nu înseamnă doar să adaugi tehnologie peste un sistem vechi. Nu poți construi etajul inteligenței artificiale dacă fundația competențelor digitale încă scârțâie.
Inteligența artificială nu este magie. Nu înlocuiește profesorul. Nu ține loc de pedagogie, de empatie sau de relația umană din clasă. Un chatbot poate explica o ecuație. Dar încă nu poate ridica privirea și observa că un copil este trist… Cel puțin nu încă.
De aceea, adevărata întrebare nu este dacă profesorii folosesc AI. Ci cum îl folosesc. Ca pe o cârjă sau ca pe un instrument? Pentru a economisi timp sau pentru a îmbogăți învățarea?
Pentru că tehnologia, la fel ca un creion, nu este nici bună, nici rea. Totul depinde de mâna care o folosește. Iar dacă vrem școli pregătite pentru viitor, poate că primul pas nu este să ne temem de inteligența artificială, ci să investim în inteligența foarte umană a profesorilor. Fiindcă nici cel mai sofisticat algoritm nu poate înlocui un dascăl care știe să aprindă curiozitatea într-un copil.
prof. Maria Adriana Nichitean
