Doza de edcucaţie (DDE) – Există o Zi Internațională a Râsului și a Fericirii, 8 februarie, iar anul acesta pică în weekend. Ceea ce e ușor ironic, pentru că râsul nu prea ține cont de calendar. Vine când vrea, pleacă brusc și, de multe ori, apare fix când nu e „potrivit”
Râsul are o reputație dubioasă. Pare neserios, zgomotos și complet inutil în fața problemelor „adevărate”. Și totuși, când râdem, corpul nostru face ordine: se relaxează mușchii, scade stresul, respirația se reglează, iar creierul primește un mesaj simplu și rar: „suntem în siguranță”. Practic, râsul e ca un buton de restart, dar fără manual de utilizare.
În plus, râsul ne face mai simpatici. Oamenii care râd sunt mai ușor de suportat, inclusiv de ei înșiși. Iar autoironia – acea abilitate fină de a nu te lua prea tare în serios – e una dintre cele mai elegante forme de inteligență emoțională. Nu te micșorează, te face mai uman.
Fericirea, în schimb, a devenit o misiune complicată. O căutăm peste tot: în reușite, în validări, în liste de „obiective”. O vrem stabilă, constantă și, dacă se poate, vizibilă. Dar adevărul e că fericirea nu vine mereu cu artificii. Uneori vine sub forma unui râs scurt, neașteptat, care ne scoate din gânduri și ne aduce înapoi în prezent.
Până la urmă, toți suntem în căutarea fericirii. Indiferent cum îi spunem: liniște, sens, echilibru sau „să fie bine”. Unii metodic, alții haotic, unii cu plan, alții cu speranță. Unii o căutăm în lucruri mari, alții în gesturi mici. Râsul nu ne garantează fericirea, dar ne apropie de ea. Ne amintește că viața nu e doar de rezolvat, ci și de trăit.
Așa că râdeți ori de câte ori aveți ocazia. Nu pentru că viața ar fi ușoară, ci pentru că râsul ne ajută să o ducem. Iar în căutarea fericirii, uneori nu e vorba despre destinație, ci despre felul în care alegem să mergem mai departe.
prof. Maria Adriana Nichitean
