Doza de educaţie (DDE) – Astăzi vorbim despre ceva ce pare simplu la prima vedere, dar în realitate seamănă mai mult cu geanta unei femei: știi că are multe compartimente, știi că acolo e o lume întreagă, doar că nici tu nu știi exact ce surpriză găsești când cauți mai adânc.
Așa e și cu diversitatea noastră. În România conviețuim cu maghiari, germani, romi, slovaci, sârbi, ucraineni, turci, tătari, bulgari, lipoveni și alte comunități mai mici, însă la fel de prețioase. Un mozaic cultural în care fiecare piesă are propria culoare și propriul rol.
De-a lungul anilor am învățat că nu e suficient doar să trăim unii lângă alții. Important este cum o facem. Diversitatea nu e un ornament, ci o resursă. Fiecare comunitate aduce ceva unic: limba, tradițiile, ritmurile, gastronomia (la care eu personal sunt foarte receptivă), perspectiva asupra lumii și, uneori, lecții despre istorie și identitate pe care nu le găsim în niciun manual.
Cultura maghiară ne aduce teatrul ei vibrant, cea săsească ne vorbește prin arhitectură, comunitățile rome ne dau muzică și meșteșuguri cu suflet, cele slave ne aduc ospitalitate și tradiții calde, iar influențele turcești completează peisajul cu arome și obiceiuri rafinate. Împreună nu doar coexistăm – ne inspirăm, ne completăm, ne îmbogățim.
Desigur, conviețuirea e un exercițiu continuu. Dacă ar exista ca materie în orar, sunt convinsă că elevii m-ar întreba imediat: „Putem sări peste teorie? Hai direct la partea practică!”. Iar adevărul e că practica o facem cu toții, în fiecare zi. Exersăm respectul, curiozitatea, răbdarea și, uneori, delicata artă de a transforma diferențele în punți de dialog, nu în ziduri invizibile.
Frumusețea diversității e că ne lărgește orizonturile și ne invită – cu blândețe sau cu provocări – să vedem lumea din mai multe unghiuri. Ne ajută să ne șlefuim empatia și, când e nevoie, ne activează și simțul umorului. Pentru că uneori înțelegem mai bine lucrurile atunci când reușim să râdem împreună, nu unii de ceilalți.
Așadar, Ziua Minorităților Naționale, 18 decembrie, e mai mult decât o dată în calendar: e un reminder că o societate devine cu adevărat bogată atunci când fiecare voce este ascultată. Iar dacă eu reușesc să descopăr câte o surpriză nouă în fiecare zi din această diversitate, atunci sunt sigură că împreună putem crește mai frumos, mai armonios și, de ce nu, cu zâmbetul mai larg.
prof. Maria Adriana Nichitean
