Doza de educaţie (DDE) – De mult timp, se tot vorbește despre noile planuri-cadru pentru liceu. Profesorii le așteptau ca pe o gură de aer proaspăt, părinții – ca pe o șansă de a mai pune ordine în programul copiilor, iar elevii… ei bine, unii renunțaseră să mai creadă că orarul ar putea avea, vreodată, un sens real.
Dar iată că au sosit. Nu intră în vigoare imediat, ci din septembrie 2026 – timp suficient să le înțelegem, să le analizăm și, sperăm, să ne pregătim pentru un liceu mai clar și mai coerent. Până atunci, avem timp să-l înțelegem. Nu e o schimbare de dragul schimbării, ci o încercare de a pune fiecare materie acolo unde îi e locul, în funcție de profil. La mate-info, informatica va avea un rol serios, nu o oră stingheră. La uman, se pune accent pe limba română, istorie, științe sociale – adică ce promite specializarea. Ceva normal, am spune. Dar e prima dată când se face cu adevărat.
O noutate frumoasă: se revine la studiul aprofundat al culturii naționale. Nu așa, generic – „hai să mai vorbim despre un domnitor” – ci clar: Istoria și Geografia României devin părți esențiale din programă. O decizie luată în consultare cu Academia Română, care vine să repare o uitare. Pentru că identitatea nu se transmite doar din generație în generație, ci și din oră în oră.
Și poate cea mai importantă schimbare: mai multă libertate. Nu totală – nu va decide fiecare școală ce și cum predă – dar există spațiu pentru alegeri. Elevii vor avea ore pe care și le pot alege. Școlile pot crea opționale adaptate nevoilor și realității lor. E un început de școală mai flexibilă și mai apropiată de viața reală.
Desigur, nu vor fi toți mulțumiți. Unii vor spune că e prea puțin, alții că e prea devreme. Dar adevărul e că sistemul avea nevoie de o directive mai clară. Iar acum să sperăm că o va avea.
Educația nu se schimbă dintr-o lovitură. Dar se construiește. Dacă planul-cadru de liceu chiar va reflecta ce scrie în catalogul fiecărei specializări, poate că începem să vorbim despre școală care are sens.
Și când lucrurile au sens, elevii nu mai întreabă „la ce-mi folosește?”. Încep să afle singuri.
prof. Maria Adriana Nichitean
