Doza de educaţie (DDE) – Deja au apărut pe ecranele televizoarelor reclamele cu beculețe multicolore, cu turtă dulce și sunet de clopoței. E ca și cum cineva ar vrea să ne amintească din timp, de uituci ce suntem, că vine Crăciunul și numai mâine nu-i poimâine și trecem într-un nou an.
Mie-mi pare graba prea mare… Să nu înțelegeți greșit! Mi-e drag Crăciunul, nu sunt din gașca lui Grinch, dar pentru mine gândul la el acum, îmi pare ca o înghesuială nițel prea grăbită. O fi de la prea multele termene limită care stau lipite pe tot felul de bilețele la birou…
În concluzie, îmi doresc să vină Crăciunul, cu miros de scorțișoară și portocale, cu copil întors acasă bun de strâns tare, tare în brațe, cu colinde și toate cele… dar vreau să las dorința asta pentru mijlocul lui decembrie. Acum mă întorc la termenele limită și la cele ce mai sunt de făcut pentru a lua pauza de binemeritată de Crăciun.
La televizor, într-o emisiune despre sănătate, se vorbea zilele trecute despre cât de epuizați sunt unii atunci când deschid ușa Crăciunului. Epuizați de cele ce au fost de făcut la serviciu pe repede înainte, ca să nu-i prindă sărbătorile cu ele neterminate. Atât de epuizați de nu mai are loc fericirea să iasă la suprafață. Trist…
Uite, chiar nu vreau să mi se întâmple asta, drept care încerc să pun în practică lucrurile pe care le cunosc al naibii de bine în teorie. Așa că în timpul rămas până la ultima jumătatea a lui Decembrie, voi încerca să fac cam așa…
Voi începe ziua cu o listă a lucrurilor de făcut care sunt și importante, și urgente, ca să nu mă risipesc în o sută de alte lucruri ce mai sunt de făcut, dar care mai au timp să aștepte.
Apoi mă pun pe treabă, dar setez pauze scurte la fiecare oră trecută… amintiri din vremea când eram la catedră și soneria de pauză nici dacă voiam, nu mă mai lăsa să muncesc.
Aș putea să merg nițel și pe jos, deși e cam greu realizabil asta. La finalul zilei, greu sau nu, găsesc ceva cu care să mă răsplătesc pentru ce am realizat în ziua trecută… un film bun, o bucată semnificativă de ciocolată sau altceva…
Sunt doar câteva din lungul șir de lucruri ce ar putea fi făcute pentru a nu ajunge epuizat de muncă, în sărbători.
Dacă măcar astea, puține, din lista mea, le fac și alții la fel mie, care amână vestea venirii Crăciunului până la mijloc de Decembrie, poate vom fi mai mulți cu zâmbet în jurul bradului.
prof. Maria Adriana Nichitean
