Home Reportaje AUDIO: FILIT, locul traducătorilor și al tinerilor printre scriitori

AUDIO: FILIT, locul traducătorilor și al tinerilor printre scriitori

nov. 04, 2024

Festivalul de Literatură și Traducere Iași a avut loc în acest an, între 23 și 27 octombrie. Casa FILIT și instituțiile culturale din Iași au găzduit întâlnirile mult așteptate cu scriitorii, traducătorii, jurnaliștii și pasionații de literatură.

Teme de interes precum schimbările socio-economice sau culturale nu au lipsit nici în acest an. Iar de la ediție la ediție, rolul traducătorului este tot mai vizibil în piața editorială.

Provocările traducătorului în lumea editorială

Amelia Gheorghiță, unul din organizatorii festivalului, vorbește despre importanța traducătorilor prin începuturile FILIT.

„Nu am avea foarte multe cărți sau foarte multe căi de acces dacă nu ar exista traducătorii. Cei trei fondatori ai festivalului și-au dat seama de importanța asta, în primul rând, când au fost ei traduși. Și au realizat că traducătorii sunt, pentru literatura română, un fel de ambasadori, sunt cei care o promovează și o duc în lume”, a declarat Amelia Gheorghiță.

În spatele unei lecturi plăcute, există un întreg ecosistem editorial în mijlocul căruia se află traducătorul care conectează editura cu scriitorul și cu publicul. Exemple sunt Bruno Mazzoni și Steiner Lone, traducători din limba română în italiană, respectiv, norvegiană, care au fost premiați de Institutul Cultural Român pentru traducerile lor din anul 2023.

Monica Joița, moderatoarea întâlnirilor de la FILIT cu traducătorii din limba română, a vorbit despre rolul traducătorului dar și despre provocările pe care acesta le înfruntă.

„Provocările sunt multiple, ele sunt cumva specifice de la an la an. Îmi aduc aminte de prima ediție a FILIT după pandemie. Atunci, mesele rotunde au pus în evidență ceea ce noi numim un paradox al literaturii române. În anul pandemiei au apărut 100 de volume, deci de scriitori români în traducere. Un număr impresionant dar care, din păcate, nu au putut avea ecoul corespunzător pentru că, fiind condiții de pandemie, nu s-au putut organiza evenimente de promovare.

Acum, la această ediție, am constatat din nou că numărul volumelor din scriitorii români este unul deosebit de mare. Eu apreciez că până la sfârșitul anului vor fi peste 100 de volume. Dar provocările sunt unele specifice pentru un traducător de literatură română. Nu este numai traducător, el este și manager cultural. Face legătura între scriitorul român tradus și editură. Uneori face scouting. Trebuie să găsească el o editură. Apoi, intermediază legătura între scriitor și Institutul Cultural Român care finanțează, în urma selecției, traducerea. Și nu în ultimul rând, traducătorul de literatură română este un om de marketing pentru, că după ce-i apare cartea, trebuie să facă legătura între scriitorul român și, să spunem, publicul, dacă este invitat în țara respectivă. Dar aranjează pentru autorul român interviuri în presă. Și aici aș da un exemplu foarte concret care a fost mult discuta la prima masă rotundă. Este cazul lui Mircea Cărtărescu care a cunoscut un fenomen foarte important. Știți că i-a apărut ultima carte, Theodoros, la un timp record de la apariția în România. Practic au fost cel puțini cinci traducători care au tradus deja Theodoros, a apărut. Deci, să apară o operă în cinci țări diferite la edituri foarte importante a contribuit enorm la prestigiul lui Mircea Cărtărescu și a literaturii române implicit.

Putem, pe baze statistice să spunem că este cel mai tradus și cel mai cunoscut autor la ora actuală. Și traducătorii au spus la această masă rotundă că, în cazul lui, editurile, în mod exclusiv, sunt cele care se adresează traducătorilor cu solicitarea de a-l traduce pe Cărtărescu. Spunea Marian Ochoa de Eribe din Spania că această componentă de apariție în presa madrilenă și nu numai a contribuit foarte mult la numele lui Cărtărescu astfel încât s-a încetățenit în limbajul cultural, spunea ea, un epitet în limba spaniolă: cartarescian. Apoi, dacă e să fac o statistică, în ultimii doi ani, după Mircea Cărtărescu, aș spune că cea mai tradusă, implicit cea mai cunoscută autoare de limba română este Tatiana Tîbuleac, și pe locul trei, tot un autor din Republica Moldova, Iulian Ciocan”, a relatat Monica Joița.

Iulia Dromereschi, traducător din 7 limbi în română, prezentă la FILIT, răspunde la aceeași întrebare: Care sunt provocările întâlnite în procesul ei.

„În primul rând, pentru că eu lucrez și din mai multe limbi sursă, și chiar dacă, să zicem că ar fi undeva fifty/fifty procentul între cărți traduse din engleză și cărți traduse din alte limbi pe care le am în portofoliu, câteodată se creează un dezechilibru când trebuie să trec de la o traducere din germană sau din italiană.

Dar cred că, indiferent de limba din care traduc, mie îmi este din ce în ce mai greu să lucrez într-un anume calup de timp. Pentru că, atunci când ești freelance și faci doar asta, evident că ai și timpi morți, evident că ai și momente în care vrei să diversifici – și chiar dacă eu, personal, fac foarte mult asta – tot simt cumva apăsarea aceea. Poate ai monstrul ăsta de carte de 500 de pagini cu care te lupți, și trebuie să-l termini într-un anumit termen, dar poate, pentru tine, nu e perioada potrivită în care să lucrezi la el. Deci timpul, zic eu, ar fi momentan cea mai mare provocare. Asta și pentru că există perioade dintr-un an în care lucrurile la traducere se intensifică, în special în preajma evenimentelor cum sunt târgurile de carte, și în care deadline-urile se scurtează. Și atunci intrăm cu toții într-un fel de loop din acesta foarte greu de oprit. Și e și logic pentru că ești doar o rotiță din proces și vrei să ajuți ca acea carte să vadă lumina zilei când a fost programată.

Mie mi se pare că în literatură, inclusiv când traduc non-fiction, când traduc cărți relativ științifice sau de specialitate, tot trebuie să fiu creativă, mai ales când trebuie să adaptez vocabularul. Pentru că tot am simțit nevoia, poate, unor justificări culturale. Pentru că poate autorul care scrie este german sau francez, și noi suntem în continuare români, e foarte posibil să ne lipsească niște referințe culturale. Și atunci, inevitabil, trebuie să găsești o soluție să-i păstrezi autenticitatea și, în același timp, să poți să explici publicului, fără 70 de note de subsol, la ce anume s-a referit. Unde mi se pare că mai funcționează foarte mult zona asta, mai ales, de abilități jucăușe e atunci când traduc literatură pentru copii”, a spus Iulia Dromereschi.

Ce preferințe au tinerii: literatură autohtonă sau tradusă?

Iulia Dromereschi susține ateliere de traducere cu tinerii. Aceștia află care sunt etapele pe care un traducător trebuie să le respecte. Pentru că are contact cu adolescenții, Iulia observă ce preferințe au aceștia: literatură autohtonă sau tradusă.

„Cel puțin, cei mulți cu care zic eu că intru in contact par să aleagă de foarte multe ori literatura autohtonă când e vorba mai ales de poezie sau de romane contemporane. Sunt mult mai detașați de cărțile care fac parte din programa școlară, de așa zisa literatură obligatorie, de romanele grele. Și mult mai atrași de scriitori contemporani, încă în viață pe care poate că-i urmăresc și pe rețelele sociale, despre care poate că știu și mai multe lucruri decât despre cei care au existat acum zeci-sute de ani în urmă și cu care nu mai au nici un fel de conexiune.

Iar în literatura tradusă, da. În continuare se citește foarte multă literatură tradusă. Și cred că suntem cam pe aceleași tendințe în care eram și în urmă cu câțiva ani. Adică se citește foarte mult în zona de young adult, poate mai puțin fantasy și science fiction, și mai mult tot în zona de romance, de contemporan.

Observ o foarte mare înclinație spre a înțelege ce se întâmplă „cu mine” prin filtrul unor cărți pe care le citesc, ce se întâmplă cu relațiile dintre oameni, cum „îmi explic” relația cu părinții sau cu prietenii prin cărțile citite. Deci cred că e o zonă undeva la egalitate, aproape, între literatură română și literatură tradusă, câtă vreme este vorba despre niște teme care îi interesează pe ei”, a mai spus Iulia Dromereschi.

Tinerii prezenți la FILIT și-au exprimat părerea în legătură cu literatura autohtonă și cea tradusă:

Literatură tradusă, în general. Sincer, cred că am cumva un minus la literatura română dar, în general, am tendința spre a merge mai mult spre literatură universală. Dar aș vrea să schimb puțin asta.
Prefer să citesc literatură română pentru că, dacă aș alege să citesc o carte scrisă de autor străin, aș vrea să o citesc în limba ei originală, în care a fost scrisă. Așa că dacă citesc în limba română, vreau să văd ce a gândit autorul care, dacă este și el român, este cumva o conexiune maternă cu limba.
Depinde. Literatura tradusă, cumva, dă un alt sens cărții respective. Adică n-ai cum să traduci mot-a-mot sensul cărții dacă e scris într-o limbă. Literatura română o înțeleg pentru că este scrisă exact cum trebuie să fie scrisă în limba română. Dar asta nu înseamnă ce celelalte traduse își pierd sensul mai mult. Cartea tot carte rămâne și nu aș putea să zic că o carte românească ar fi diferită de o carte scrisă sau tradusă de cineva din altă limbă.
Păi, literatura română o citesc în română și literatura tradusă nu o citesc. Adică citesc, dacă e să fie în engleză, citesc în engleză. Și, în general, pur și simplu, autorii pe care îi caut, aleg să-i citesc în limba care au scris pe cât pot, pe cât se poate, pe cât știu. Pentru că, mi se pare adesea că oricât de bună ar fi traducerea, în unele situații, își poate pierde din înțeles. Traducătorii în sine sunt foarte buni. De exemplu, edițiile mai vechi sunt dezamăgitoare. Adesea, traducerile nu sunt bune, pur și simplu, pierd din farmecul cărții uneori.

Intuiția Iuliei a fost una bună. Tinerii tind spre literatură autohtonă. Și, bineînțeles, spre voia bună pe care o aduce FILIT:

FILIT este mereu o super experiență, am ocazia să mă super bucur de ce au să ofere oameni ăștia
Cred că este un mediu în care poți cu adevărat să te dezvolți
Nu simți, efectiv, când trece timpul
Mă simt ca acasă, mă simt ca printre oamenii mei, cu oameni culți cu care am despre ce să vorbesc, care împart aceleași pasiuni ca mine
Am rămas surprins de cât de bine sunt organizate și cât de multe perspective există
Parcă te înveselește când stai aici și vezi pe toată lumea cum ia interviuri, cum dau interviuri
Pot spune că am descoperit oameni foarte faini în cadrul festivalului
Superb. Minunat. Recomand. Veniți la FILIT că merită
Pentru că e o experiență de neuitat