Doza de educaţie (DDE) – Weekendul trecut am fost prezentă într-o discuție despre inteligență. Aceea care e dovedită prin capacitatea de adaptare la noile contexte. Pe foarte scurt… dacă tu nu reușești să ieși din contextul vechi cu adaptabilitate la noul context, e semn de mai puțină inteligență. Simplu, nu?
Mă întreb, însă, ce ar spune parte dintre profesori, aceia nostalgici la vremurile trecute, în care elevul era elev, iar profesorul profesor și nu îndrăzneau prea mulți să miște în bănci…
Nu contest faptul că vremurile acelea erau tare frumoase pentru profesor… pentru că el deținea monopolul științei… Era cel aflat în posesia ei și o împărtășea cu cei din bănci, care nu erau distrași de nimic altceva. Și pentru că era singurul care putea oferi informația, toți îl respectau și îl ascultau.
Frumoase vremuri… apuse vremuri…
Acum informația este peste tot. Peste tot! Poate nu peste tot la aceeași calitate, dar la îndemâna oricui și-o dorește, la un click distanță. Pentru că nu doar societatea s-a democratizat, ci și informația. Nu este doar la mâna profesorilor, ci la liber. Acesta-i unul dintre motivele pentru care profesorul și-a pierdut cred, din strălucirea din vremurilor trecute.
Iar strălucirea odată pierdută, nu mai poate fi recuperată în privința livrării de informații. E necesar să faci altceva, dacă vrei să le atragi atenția elevilor. Să-ți dovedești inteligența, adaptându-te.
Dacă în școala nouă nu deținerea informației este cheia, atunci care o fi? Care este lucrul care îi poate reda profesorului strălucirea? Sau… mai e ceva care îl poate face pe cel din bancă să privească spre catedră cu interes???… Cu siguranță!
În loc să te irosești livrând doar conținuturi ce pot fi găsite pe sute de site-uri, mai bine predă-le elevilor și o metodă care îi poate ajuta să învețe mai ușor și temeinic, învață-i cum să utilizeze în realitate acea informație.
Decât să livrezi doar conținuturi multe și complexe… mai bine livrează conținuturi simple, dublate de emoție.
E grea adaptarea, dar presupune inteligența de care profesorii nu duc lipsă, nu-i așa?
Iar dacă ni se pare, nouă profesorilor, că se cere prea mult doar de la noi, să ne reamintim că suntem adulții de la școală, iar cei din bănci sunt doar cei care, cu puțin noroc privesc spre noi, cei de la catedră.
prof. Maria Adriana Nichitean
