În cazul în care ați uitat, vă reamintesc că la început de octombrie este o zi în care se sărbătorește educația. Cea făcută la școală, de către profesori. Educația formală, cea blamată mai ales când se centralizează rezultatele testelor PISA (acele teste ce urmăresc o evaluare la nivel internațional, pe aceleași criterii, a elevilor din peste 60 de țări). Aceeași educație formală însă, cu care ne mândrim atunci când se întorc olimpicii cu medalii sclipitoare de la tot felul, obținute la olimpiade internaționale.
Bună sau rea, o sărbătorim pe 5 octombrie încă din 1994. E ziua în care se încearcă să se aducă încă o dată în atenție rolul major al profesorilor în educarea celor mai mici sau mai mari, în condițiile în care multe dintre cele de trebuință unei educații adaptate zilelor în care viețuim, lipsesc.
“Ziua Educației” sau “Ziua profesorului” se sărbătorește în peste 200 de țări la nivel mondial. E drept, în felurite moduri. La noi, diferă trăirea sărbătorii de la o școală la alta, de la un oraș la altul… Anul acesta este zi de weekend, așa că dacă nu se sărbătorește în zi de vineri la școală, se sărbătorește în zi de sâmbătă… în gând.
Indiferent de ce se petrece pentru a se marca această zi în școli, un lucru e sigur: e ziua în care gândurile se îndreaptă cu mai multă lumină spre profesori. Un gând în lumină îndrept și eu spre ei, cu respect și considerație pentru toți cei care consideră meseria de profesor nu doar un loc de muncă, ci și o misiune.
Ani cât mai frumoși la catedră, în care să reușiți să faceți pentru cât mai mulți dintre elevii dumneavoastră lucruri care să conteze!
Închin, e drept nu un pahar, ci doar o doză de educație, tuturor profesorilor mei și ai copilului meu, pe care nu i-am uitat tocmai pentru că au făcut pentru mine și pentru el, lucruri care contează chiar și acum, după ani buni.
prof. Maria Adriana Nichitean