Am citit și eu de curând știrea legată de faptul că ai noștri copii sunt în coada clasamentului Europei atunci când vine vorba de a citi și altceva decât ceea ce este stabilit prin programa școlară.
Faptul că nu citesc de drag cei mai mulți dintre ei, o vedem cu toții cu ochiul liber. Faptul că atunci când îi pui într-un clasament european, se situează la coadă, nu îl știam. Îmi imaginam că mai peste tot se întâmplă așa, pentru că peste tot ecranele au acaparat timpul, răsfoitul cărților fiind ceea ce iese din normă.
Mi s-au părut însă interesante reacțiile pe care le-a atras această știre. Mai toți adulții care au citit informația au sărit precum leoaica în apărarea puilor. De unde până acum cu toții eram cu gura pe generația tânără lipsită de lectură, brusc ne-am transformat în apărătorul efervescent al ei…
Prima reacție e aceea că este o simplă manipulare, menită să ne distrugă respectul de sine și valoarea națiunii. Românii care trăiesc în afară spun că occidentalii citesc mult mai puțin decât copiii noștri, iar când o fac citesc doar cărți de duzină. Că școala îi lasă pe copii să-și aleagă, spre exemplu în Canada, doar vreo două cărți pe an spre a le lectura, iar în rest nu se întâmplă nimic. Iar situația este asemănătoare în majoritatea țărilor „mai civilizate” decât a noastră… cum oare au ajuns să fie numite ca fiind „mai civilizate”… în lipsa lecturii…
O altă reacție este legată de faptul că ne-am obișnuit să-i tragem de urechi pe tineri legat tocmai de ceea ce nu am făcut noi, cei care, exceptându-i pe Rebreanu și Sadoveanu care erau musai de citit dacă voiai să poți spera că iei bac-ul, n-am îndoit prea des paginile cărților. Adicălea comparația ce pornea mai mereu cu sintagma „pe vremea mea”… de data asta nu-i mai pune în dezavantaj pe cei tineri din contemporaneitate.
Și enumerarea reacțiilor ar putea continua, în aceeași notă disonantă cu toate muștruluielile pe care le-am auzit până acum la adresa tinerei generații care nu citește.
Mă gândeam…așa…cât de mult ne sunt influențate reacțiile, în funcție de cine ne apasă butonul. Și cât de inconsecvenți putem fi și în critică, și în laudă, tocmai pentru că ne pasă mai mult de ce cred ceilalți despre noi, decât de ceea ce credem noi despre noi.
Citește și: https://vivafm.ro/2024/09/02/an-nou-in-septembrie/
