Pe repede înapoi (PRI) – În comparație cu alte ediții ale acestei rubrici, astăzi nu ne vom întoarce atât de mult în timp.
Doar până pe 3 octombrie 1990, iar motivul este unul istoric: reunificarea celor două Germanii, de vest și de est.
Practic, partea comunistă, mai slab dezvoltată, se alipea statului capitalist puternic, aderând totodată la Constituția lui.
Reunificarea a fost un proces bine pregătit, care s-a realizat într-un timp relativ redus, artizanul recunoscut fiind cancelarul HELMUT KOHL.
Discuțiile cele mai importante l-au vizat pe președintele sovietic MIHAIL GORBACIOV, cel care a “reformat” atât de mult regimul comunist, încât l-a dus la dispariție.
Într-o primă fază, GORBACIOV s-a împotrivit alipirii celor două Germanii, alături de liderii Franței și Marii Britanii, care prevedeau corect creșterea influenței noului stat german, dar evenimentele istorice s-au derulat prea rapid pentru a mai fi ținute în frâu.
Atuurile pe care a marșat KOHL au fost un important sprijin financiar pentru URSS, laolaltă cu promisiunea că noua Germanie nu va mai constitui niciodată o amenințare militară.
Documentele desecretizate ulterior arată că președintele american GEORGE BUSH a acceptat unificarea Germaniei în principal din considerentul de a slăbi forța Uniunii Sovietice, stat care avea să dispară prin divizare un an mai târziu.
Pentru germani, după festivitățile din 3 octombrie 1990, a urmat o lungă perioadă în care economia estică a beneficiat de infuzii masive de capital din vest, fiind astfel posibilă nivelarea diferențelor în ceea ce privește calitatea vieții.
Bogdan Diaconiţa
