Doza de educaţie (DDE) – Septembrie, luni. A trecut vara. Dar nu a fost doar într-o joi. Cel puțin nu pentru mine. A fost vară în aproape fiecare zi de vacanță școlară, și atunci când a fost soare copleșitor, și atunci când a fost ploaie neostenită. Vara asta mi-a fost lungă și îndestulată de lucruri făcute pe îndelete sau alergând, deci nu mi-a fost scurtă deloc.
Și pentru că septembrie marchează noi începuturi, dacă nu de altă natură, măcar cel ce ține de un nou timp școlar, și pentru că e prima zi a întâlnirilor noastre după o pauză de-o vară, și pentru că vom petrece din nou nițel timp împreună, am fost curioasă să citesc ceva despre timp. Despre curgerea lui, diferită în funcție de vârstă spun multe teorii, diferită în funcție de experiențele la care te expui, aș marca eu.
O fi de vină biologia? Mai multe teorii încearcă să explice această senzație de accelerare a timpului odată cu vârsta. Una dintre acestea afirmă că este vorba despre o degradare progresivă a ceasului nostru biologic, din cauza încetinirii naturale a metabolismului pe măsura trecerii anilor: când îmbătrânim, respirația și bătăile inimii se domolesc. În cazul copiilor, dimpotrivă, inima lor bate mai repede, iar plămânii sunt activați în mai mare măsură. Această intensitate mai mare a activității lor biologice este cea care le dă iluzia unui timp dilatat.
Nu prea știu ce să zic legat despre explicația aceasta biologică… Cred mai degrabă că percepția diferită a trecerii timpului este data de experiențele mai noi sau devenite rutine deja. Atunci când ai zi de zi același program, atunci când întâlnești zi de zi aceiași oameni, când te expui zi de zi acelorași contexte, timpul îți curge printre degete cu mult mai multă ușurință… Acum e luni și parcă duminică vine la distanță de doar câteva ceasuri.
În schimb atunci când schimbi peisajul, când schimbi oamenii, când te expui experiențelor inedite, îți trebuie timp să procesezi informația nouă. Și-i dai timpului consistență, greutate și-i scazi din viteza necontenită.
A trecut vara! Și vrem nu vrem, ne va trece și toamna… Depinde de fiecare dintre noi cum o vom lăsa să treacă. Indiferent însă dacă ne va fi lungă sau scurtă, ceea ce cred eu că este important e să ne treacă cu cât mai puține regrete pentru lucrurile nefăcute la timp.
Încep așadar întâlnirile cu dumneavoastră cu gândul la a face în fiecare zi, pe cât posibil, ceva care să-i dea consistență în memoria mea. Ceea ce vă doresc cu drag și vouă!
prof. Maria Adriana Nichitean
