Pe repede înapoi (PRI) – Istoria post-comunistă din Europa are un nou reper în ziua de 4 septembrie 1991.
Președintele sovietic MIHAIL GORBACIOV recunoștea atunci independența statelor baltice Letonia, Lituania și Estonia, solicitată de Parlamentele acestora.
De remarcat că decizia – care va conduce la apariția în nordul Europei a 3 noi țări – survenea perioadei de schimbări totale impuse de liderul sovietic și sprijinite financiar de Statele Unite și de Europa de Vest.
Istoricii apreciază că, de fapt, modificările rapide au scăpat de sub controlul lui GORBACIOV, așa încât încercările ulterioare de revenire au fost sortite eșecului : se crease deja o nouă ordine europeană, care avea să ducă în final la dispariția colosului URSS.
Revenind la istoria țărilor baltice, Estonia, Letonia și Lituania au fost anexate de Uniunea Sovietică în 1944, spre finalul celui de-al doilea război mondial, după care au fost conduse permanent de reprezentanți fideli Kremlinului.
După 47 de ani de control comunist total, perestroika a dat curaj populației și liderilor ei, atunci fiind folosit pentru prima oară, în mod oficial, termenul de ocupație militară ilegală.
Deși independența statelor baltice a fost recunoscută de GORBACIOV pe 4 septembrie 1991, retragerea trupelor sovietice se va încheia abia 7 ani mai târziu, motivul oficial fiind perioada lungă de demontare a instalațiilor militare și pregătirea condițiilor de viață pentru militarii repatriați.
Dar istoria oferă, de multe ori, compensații : după alți 6 ani, cele 3 state baltice deveneau membre ale Uniunii Europene și NATO.
Bogdan Diaconiţa
