Pe repede înapoi (PRI) – Istoria Republicii Moldova a cunoscut un eveniment de referință într-o zi de 23 iunie, eveniment care s-a răsfrânt direct și asupra relațiilor cu România.
În anul 1990 Republica Moldova își declara suveranitatea de stat, în urma unui proces atent dirijat.
În urma căderii regimurilor comuniste din Europa de Est și a politicii de relaxare din partea Uniunii Sovietice, precedentul fusese creat în republicile baltice, care se pronunțaseră pentru dobândirea suveranității față de colosul de la răsărit.
Perestroika președintelui MIHAIL GORBACIOV se întorcea acum ca un bumerang împotriva URSS, iar taifunul schimbărilor nu mai putea fi controlat.
Până pe 23 iunie, când moldovenii se pronunțau pentru suveranitate, același lucru fusese deja realizat în 5 republici sovietice, printre care și Rusia.
Practic, în 1990, URSS se destrăma încet, dar sigur, structurile puterii comuniste și a influenței Moscovei fiind perturbate în mare parte.
Revenind la suveranitatea de stat a Republicii Moldova, documentul aprobat de legislativul de la Chișinău evita cuvântul independență, deși tocmai acesta era dezideratul final.
Prin acest act se instituia cetățenia moldovenească, noua republică devenea proprietara exclusivă a bunurilor naturale și se stipula supremaţia legilor țării asupra celor unionale.
De asemenea, Republica Moldova căpăta dreptul suveran de a întreține relații diplomatice cu toate ţările lumii.
Totuși, pentru a nu răni orgoliul sovietic, declarația de suveranitate lăsa o portiță deschisă unui eventual tratat cu fostele republici sovietice, dar pe poziții de egalitate.
Acesta a fost, de fapt, un simplu artificiu diplomatic, desfășurarea ulterioară a evenimentelor arătând că drumul spre independență al Republicii Moldova nu mai putea fi oprit.
