Încondeierea ouălor de Paște este o tradiție străveche de origine precreștină practicată în Europa centrală și estică, unde ouăle încondeiate simbolizează sosirea primăverii și renașterea naturii.
În tradiția populara românească ouăle de Paște sunt considerate un simbol al regenerării și al purificării, ce protejează animalele din gospodărie.
Arta încondeerii ouălor are o vechime în jur de de 300 de ani. Ocupația și arta aceasta legată de sărbătorile pascale este prezentă în toate țările din vecinătatea arcului Carpatic. Găsim această artă la polonezi, ucrainiei, români, sârbi și bulgari. Interesant este că și în interiorul fiecărei țări apar tehnici și modele specifice unei zone geografice, în mod particular. De exemplu, în zona Bucovinei, încondeierea ouălor este practicată de gospodine în preajma sărbătorilor pascale, fiind folosite ouă de găină, gâscă și curcă. În vechime ouăle erau fierte, apoi încondeiate și ceruite după o anumită tehnică, acum gospodinele folosesc ouăle proaspete, înțepându-le pentru a le scoate conținutul. Se folosesc de obicei trei culori în zona Bucovinei: roșu care reprezintă sângele, negru care reprezintă pământul și galbenul, care reprezintă holdele, toate trei reprezentând Sfânta Treime.
Pe ouă sunt reprezentate icoane cu Domnul Iisus Hristos și Maica Sfântă, numeroase însemne creștine, apoi frunze, ramuri, modele ce se regăsesc în ia și fota din costumul național, dar și de pe porțile sculptate din Bucovina și Maramureș.
Încondeierea ouălor este practicată exclusiv de femei, cu o săptămână înainte de Paște, de obicei în „joia verde” și „vinerea seacă” în credința că acestea nu se strică. Motivele ornamentației ouălelor încondeiate se diferențiază în funcție de localitate ce se prezintă în mai multe variante.
În prezent sunt folosite mai multe culori la încondeierea ouălor, fiecare din ele având un anume simbol: albul este simbolul purității, roșul semnifică viața (culoarea sângelui), albastrul este culoarea cerului și a apei, iar negrul reprezintă fertilitatea, galbenul reprezintă soarele și aurul, iar liniile pictate pe ouă simbolizează eternitatea. Ouăle, în trecut, se vopseau în culori vegetale, însă astăzi se utilizează mai des cele sintetice, chimice.
Culorile vegetale sunt preparate după rețete străvechi, care au la baza o mare varietate de procedee și tehnici, astfel: culoarea roșie se obține din coaja de măr dulce, frunze și flori de măr dulce, flori de șovârf, coaja de măcieș etc., albastrul se obține din flori de viorele, galbenul se obține din coji de ceapă, coajă de lemn pădureț sau coaja de lemnul câinesc, verdele poate fi obținut din frunze de nuc, floarea-soarelui iar negrul se obține din coaja verde a nucilor etc.
Tehnica încondeierii se face după următorii pași bine stabiliți: se spală cu grija coaja și se sterge cu otet (degresarea fiind necesara pentru prinderea uniforma a vopselei); se fierb la foc domol așezate culcat în apa vasului și apoi se introduc în baia de vopsea. Tehnica uzitată este aceea a păstrării culorii de fond și constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albină topită, și scufundarea succesivă în bai de culoare (galbenă, roșie și neagră). Unealta folosită se numește chișiță și este un bețișor de lemn ce are fixată la unul din capete o pâlnie minusculă confecționată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. La sfârșit, după scriere și îmbăiere, oul se încălzește puțin și, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea ușor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidență desenul. Dacă dorim ca oul să fie multicolor atunci se scufundă succesiv în culori din ce în ce mai închise, după ce s-au scris motivele cu ceară, tot succesiv. Pentru a îndepărta ceara, se pune oul aproape de o sursa de căldură și se șterge cu o pînza, apoi se unge cu ulei sau grăsime pentru a-i da strălucire.
– Pricop Codrin Andrei
