Doza de educaţie (DDE) – Așa cum probabil știți, pe 9 martie au fost prezentate proiectele legilor Educației, după ce în perioada 27 februarie – 7 martie acestea au fost în dezbatere publică. Una dintre prevederile care au stârnit interesul jurnaliștilor a fost cea legată de titularizarea profesorilor, rămasă în vechea formula. Adică cea care prevede faptul că un profesor se poate titulariza în urma concursului în sistem, asigurându-și astfel stabilitatea locului de muncă „pe viață” cum ar spune unii.
Întrebată de ce a păstrat această formulă, doamna ministru a răspuns că stabilitatea este unul dintre avantajele profesiei. Aș adăuga eu unul dintre puținele avantaje, atunci când vine vorba de confort, fie că vorbim de cel financiar sau cel psihic.
E deja bine știut că salariile din învățământ nu sunt dintre cele mai atractive, că lucrurile se tot schimbă în ultimii ani și drept urmare sunt puțini dintre cei tineri care mai aleg acest drum. Mă îndoiesc însă că stabilitatea e cea care îi atrage pe tineri. Și asta pentru că știu că dorința de stabilitate e mai degrabă apanajul celor mai trecuți prin viață…
Să spunem însă că e chiar așa. Parte dintre tineri se titularizează în sistemul de învățământ datorită stabilității. Să recunoști însă public că e de fapt o nadă, prin care să atragi în sistem un tânăr, chiar dacă „nu e neapărat cel mai bun absolvent” (am citat din răspunsul doamnei ministru), mi se pare destul de trist și chiar o etichetă supărătoare… Adică e o invitație de genul… „veniți în sistem, pentru că aveți un scaun stabil, indiferent de pregătirea voastră!.”
În loc să se caute alte modalități de a face profesoratul atractiv, ministerul flutură deviza stabilității, la schimb pe alegerea profesiei…
Îmi dau seama că astea sunt vremurile în care trăim, în care alegerea de a deveni profesor trebuie bine cântărită și trebuie să ai ce pune și pe lista beneficiilor imediate, nu doar pe lista costurilor. Dar să declari public tu, ministru al educației, că te mulțumești cu oricine e dispus să vină în sistem de dragul stabilității… mi se pare total neinspirat… „Ne vindem” parcă prea ieftin profesia…
Recunosc că m-a deranjat această afirmație… Și recunosc că încă mai trag speranță că în sistem vor intra tineri bine pregătiți, care vor crește frumos nu doar datorită stabilității, ci mai ales din drag pentru cei din bănci, din bucurie câ pot pune umărul la construirea de caractere care să nu fie doar în căutarea unui scaun stabil, cu orice preț.
prof. Maria Adriana Nichitean
