E final de săptămână și gândul la zilele de weekend ce urmează îmi pune un zâmbet larg pe față. Căci am nevoie de odihnă pentru a zâmbi – chiar dacă nu la fel de larg – și în lunea ce va urma.
Dar oare e chiar atât de important zâmbetul? Zic că da. Un zâmbet chiar poate face minuni! Căci transmite fără cuvinte starea de bine. Și se spune că este molipsitor. Și parcă e mai ușor să muncești oriunde și oricând în prezența lui, decât în prezența unei fețe încruntate.
Iar când vine vorba de cei mici, e foarte important ceea ce transmitem. Și nu numai prin cuvinte. Căci comunicăm în permanență, cu sau fără cuvinte.
Verbal, dar de cele mai multe ori fără să ne dăm seama, non-verbal. Sigur vi s-a întâmplat să mergeți duminica la biserică sau poate în altă zi a săptămânii la o piesă de teatru. Iar dacă cel mic și-a pierdut răbdarea și a început să vă atragă atenția foindu-se, mă gândesc că poate i-ați zâmbit și l-ați atins ușor, transmițându-i, fără cuvinte că v-ați dori să stea liniștit și nu va mai dura mult. Și tot zâmbetul ar putea să-l facă să înțeleagă că vă bucurați pentru că este cu dumneavoastră în acel loc. Iar bucuria exprimată fără cuvinte ar putea să-i scadă din nerăbdare.
Dar, la fel de bine, s-ar putea să vă regăsiți în categoria celor care, aflați în aceeași situație au îndreptat o privire încruntată spre cel mic, pentru a-i mai tăia din efervescență. Numai că privirea tăioasă ar putea fi aducătoare de și mai multă foială. Căci cel mic înțelege din ea că mai degrabă v-ați fi dorit să-l lăsați acasă, căci nu vă încântă prezența lui acolo. Iar el, la drept vorbind, ar putea să fie în acord cu acest mesaj. Așa că se foiește și mai mult, nemulțumit că n-a fost lăsat acasă în fața televizorului sau a computerului.
Lucruri aparent mărunte, precum un zâmbet sau o atingere, pot să transmită foarte mult și să întărească legătura dintre cei mici și cei mari.
Cuvintele pot fi completate de gesturi. Iar gesturile au uneori efect mai puternic asupra copiilor. Gândiți-vă la noi, adulții, cât de mult suntem influențați de limbajul fără cuvinte. Și cât de sensibili putem fi la el… La fel e și cu cei mici. Și tocmai din acest motiv vă invit ca în acest weekend să încercați să fiți mai atenți la ceea ce transmiteți… fără cuvinte. Și să încercați o măsurare a efectului acestor mesaje în comparație cu cele vorbite.
Iar dacă zâmbetul va însoți multe dintre gesturile dumneavoastră, s-ar putea să aveți parte de minuni. Și-acolo unde existau probleme de comunicare- poate de la prea multe cuvinte folosite- să vedeți o schimbare în bine.
Închei acum, cu zâmbetul pe buze, urându-vă să vă serviți doza zilnică de educație, chiar și în zilele de weekend.
prof. Maria Adriana Nichitean
