Bonjour, chèrs ami(e)s! Astăzi m-am răzgândit sau, cum ar spune francezul, j’ai changé mes idées!
„De fapt, cineva, și nu oricine, o profă de franceză eminentă și originală în tot ce face, mi-a lăsat a biblioteca Universității o carte cu o dedicație…spre amintire”, Florina Pașcanu.
Cartea se intitulează „Măștile timpului. Suceava mea” și este o „Monografie, Ghid, Poem”, închinate „Sucevei mele, celei de ieri, la sânul căreia am crescut, Sucevei care ar putea fi mâine”.
Dragă Florina, îți mulțumesc pentru că m-ai făcut să mă răzgândesc și să vorbesc acum despre scriitoarea „prof. de français” și suceveancă de souche/ adică de origine. La rubrica noastră „Bonjour, Suceava !” doamna Florina Pașcanu vorbește despre „Suceava care palpită”, Suceava care intonează „un cântec” din care izorâse Măștile Timpului”.
”…tată român, în venele mamei săngele românesc s-a amestecat cu cel polonez și cu cel german, în timp ce fratele ei s-a căsătorit cu o femeie cu destul sânge armenesc. Tata ortodox, numără în ascendența sa numeroși preoți, printre ei și un episcop și stareț și tot atât de multe presvitere. Ortodocși toți, bineînțeles. Mama, catolică, cu o ascendență aparent mai plebee, are un urmă un tipograf socialist, iubitor de cărți, un pictor ce a studiat cândva cu o bursă la Viena și cine mai știe ce alte persoane mai mult sau mai puțin anonime. Dacă te uiți mai atent, poți găsi, în ambele părți, în afară de români, care predomină, și rude mai îndepărtate sau „prin alianță (ce termen interesant !) de alte etnii și chiar de alte credințe, uneori : o ucraineancă, o evreică, o armeancă. Un român și o germană –poloneză mi-au fost nași, și dacă mă uit în urmă, pe strada pe care am copilărit și pe cele mărginașe, îmi răsar în amintire chipuri cu nume precum : Agopșa, Danciu, Slavic, Podoleac, Wierbinski, Cerni, Scobeniuc, Măndălean…Armeni, poloni, cehi, nemți, lipoveni…” majoritatea exprimându-se cu ușurință sau înțelegând germana, ucraineana și/sau polona…pe lângă limba română…Ca să nu mai zic de bunica maternă și de verișoara ei, adevărate poliglote, cu câte patru-cinci limbi vorbite la activ” (p.80).
„Români, armeni, evrei…, toți sunt în fond, bucovineni, nu-i așa ?…” (p. 79)
„Căci, după cum am mai spus, Suceava a fost întotdeauna” – încă din timpul în care era capitala lui Ștefan, ba chiar mult înainte un mozaic de etnii și un adevărat caleidoscop cultural” (p.81)
„Fiecare etnie și-a pus amprenta, în felul ei, pe viața zonei, fiecare a sorbit ceva din seva ei. Așa s-a zămislit acest curcubeu ce-ți bucură privirea, pe-nserat, cu minunatele-i culori”. (p.81)
Și curge, curge, precum Sena,/ ça coule, ça coule, comme la Seine, textul melodios ca un poem în proză despre Suceava noastră…Am avut sentimentul reîndrăgostirii de vechea mea urbe. Florina Pașcanu este istoric, și geograf, și poet, și lingvist, și sociolog, etnolog, și cronicar, și umorist…și are încă multe multe măști pe care le pune, rând pe rând, pentru a ne conduce, deghizat la balul Sucevei. O carte de 400 de pagini, apărută în anul cruntei pandemii, la editura George Tofan din Suceava, pentru a uita de lume și a fi fericiți în Suceava noastră!
Un grand merci, Florina, pour ce livre-bijou! Ne vom întoarce la tine, să nu te superi dacă te vom cita, în continuare, la rubrica noastră dedicată sucevenilor, ieșenilor, nemțenilor, botoșănenilor !
Au revoir, cher(e)s ami(e)s de la Francophonie et à la prochaine! Pe data viitoare, dragi Prieteni ai Francofoniei!
