Așa cum am promis, astăzi ne vom administra cea de a doua doză de educație, pornind de la vizita pe care doamna ministru a făcut-o într-o școală din mediul rural și unde, după o pândă la ușa clasei I, ca-n jocul copilăriei “De-a v-ați-ascunselea”, a deschis ușa clasei brusc. Doar că spiritul ludic s-a evaporat la intrarea în sala de clasă. Și în loc să spună “Tic-Tac, te-am găsit!”, doamna ministru a muștruluit-o pe tânăra învățătoare producătoare de “urlete”. Așa a etichetat volumul vocii, căci mesajul adresat copiilor nu ducea cu gândul la niciun animal ce produce sunete nearticulate. A muștruluit-o în fața jurnaliștilor, a copiilor din bănci și în final a întregii țări privitoare la televizor.
Doamna ministru și-a exprimat apoi regretul, la 4 zile de la întâmplare, pe pagina dumneaei de Facebook, în privința faptului că nu a fost atentă la prezența presei și expunerea copiilor. Adică regretul că tocmai ea a reușit să încalce prevederile Legii Educației, care nu permit înregistrarea și multiplicarea înregistrărilor unei activități didactice decât cu acordul celui care o conduce. A spus că nu s-a putut abține să nu intervină la auzul țipetelor. Și că are speranța că orice profesor și director responsabil ar fi procedat exact ca și ea, întrerupând țipetele.
Acum, ce să spun?… N-ar fi nici primul și probabil nici ultimul ministru care încalcă legea. Dar dumneaei a făcut-o în văzul copiilor și mai mult, chiar și după ce șocul țipetelor a trecut, și-a dat acordul difuzării imaginilor pe un post național, considerând că face un bine…. Binele cui?
Al tinerei învățătoare, care cu siguranță a fost de zece ori mai traumatizată decât au fost copiii din clasă și pe care mi-e greu să o mai imaginez la catedră peste un an. Care a învățat din întâmplare nu ce e de făcut să nu mai ridice tonul, ci că, în condițiile în care greșește, e posibil oricând ca cineva să vină să o tragă de urechi pe un post național?
Al copiilor și părinților, care au fost scutiți pentru o vreme de tonul ridicat al unui profesor care a greșit, dar mai ales au învățat că pot chema televiziunea oricând ceva le pare că nu funcționează bine sau nu-i pe gustul lor?
Binele dumneaei, cea care a pozat într-un ministru activ, care se duce pe teren să cunoască situația, dar care știe că simpla prezență a ei în fața reflectoarele nu va aduce bani pentru investiții în școli și nici mai multă deschidere din partea anumitor primari?
Habar nu am al cui bine… Și-mi mai dau seama că habar nu aveam până la acest episod ce s-ar mai putea întâmpla ca imaginea învățământul românesc să se scufunde și mai mult decât fundul mării. Dar realizez că un specialist priceput, ministru, poate da gaură și în fundul mării, loc făcând să se prelingă și mai mult în jos, căci n-avem timp să cautăm soluții, dar ne facem timp să căutăm greșeli care erau și până atunci evidente.
