E vară. O vară care nu seamănă cu celelalte, așa cum nici verile trecute nu au fost foarte predictibile. Dar cu vremea nu ne punem noi, românii, niciodată, căci am recunoscut deja resemnați faptul că e schimbătoare. Poate doar rușii, de la care spune cântecul că vine ploaia, să fie mai puțin docili în privința ei.
La fel de resemnați însă suntem noi, sucevenii, și la lucrurile care sunt previzibile, deloc pe placul nostru, deloc schimbătoare. Spre exemplu oprirea apei calde pentru zile bune în oraș, în fiecare miez de vară.
Pentru că am centrală de apartament, la fel ca și mulți dintre prietenii mei, de ani buni, uitasem de această tradiție, din vremurile comuniste. Dar aflu din presă că nu a dispărut. Anul acesta 13 zile de ghinion pentru suceveni. De pe 15 până pe 28 ale lunii iulie vor redescoperi ligheanul multifuncțional. Aud că mândrul nostru oraș este printre utimele din țară care se întorc în timp în fiecare miez de vară, privându-i pe locuitori de o utilitate firească într-un oraș al secolului XXI. Că în toate marile orașe s-au căutat și găsit soluții pentru a se evita o astfel de situație.
Am încercat să mă informez mai mult pentru a înțelege de ce este posibilă această situație în secolul vitezei, al interntului, al căutării confortului în toate domeniile. Motivul este și el la fel de vechi, ca obiceiul spălatului la lighean: așa cum se întâmpla și în anii 70, apa caldă se oprește pentru revizia instalațiilor. Revizie care, din câte înțeleg, înseamnă o cârpeală obligatorie, cu repetiție, pe zeci de milioane de euro anual. Obligatorie, fiindcă, în lipsa ei, la iarnă ar putea să apară avarii grave la sistemul de încălzire. E sabia lui Damocles pe care o țin cei responsabili de această situație deasupra consumatorilor, în caz că ar îndrăzni să refuze situația. Culmea este că sabia cade, tot cu repetiție, în fiecare iarnă. Că țevile tot pocnesc cu zecile iarna, cu toată chinuială din vară cu ligheanul.
Mie îmi pare toată această situație puțin cam rușinoasă pentru orașul Suceava. Așa… ca o pată murdară rău într-o apă nici aceea prea curată. Dar nu știu ce să mai cred și să zic… Mă gândesc însă că poate ar fi mai potrivită o bălăceală zdravănă, nu în apă caldă, ci în măsuri corective a celor responsabili, finalizată cu găsirea de soluții pe termen lung… Gândesc și eu… căci e efectul dozelor de educație administrate prelungit… nu arunc nici cu piatra și nici cu apa murdară din lighean…
